Comerțul mondial cu produse agricole

Comerţul mondial joacã un rol important in economia oricarei ţãri. Comerţul mondial a apãrut ca o necesitate, deoarece fiecare ţară are resurse diferite, dar în principiu populaţia are cam aceleaşi nevoi. Comerţul internaţional s-a consolidat de-a lungul timpului, ca urmare a procesului de diviziune a muncii. Unele ţãri exceleazã în industrie, altele în agriculturã, altele în medicină şi de aceea este necesar schimbul.

Privit prin prisma conceptului de dezvoltare durabilă, comerţul internaţional reprezintă un element deosebit de important în dezvoltarea economica şi socialã a oricãrei ţãri, devenind pilonul esenţial într-o economie de piaţã.

Comerţul mondial cu cereale are la bază, tocmai faptul că ţările lumii sunt diferite din punct de vedere georgrafic. Aş putea spune că unele sunt chiar favorizate, pe când altele, cum ar fi cele din Africa de Sud au o climă şi un sol, care nu favorizează practicarea agriculturii. Clima având un rol deosebit de important în cultura cerealelor.

Cerealele reprezintã alimentul de bazã pentru populaţia lumii. Mai ales în zonele cu o densitate mai mare, cum ar fi Asia de Est, unde şi în zilele noastre cerealele reprezintã alimentul cel mai consumat. Importanţa deosebitã a cerealelor este datã în primul rând de compoziţia chimicã a boabelor, acestea sunt bogate în amidon, proteine, grãsimi, aminoacizi.

Pe plan mondial, cea mai mare parte a terenurilor arabile (mai mult de jumatate din suprafaţa arabila a lumii) este folositã pentru producţia de cereale. Cel mai cultivat produs cerealier este grâul, dupã care urmreazã orezul, porumbul, orzul, meiul, sorgul, ovãzul şi secara.

Volumul producţiei anuale de cereale depãşeşte de aproximativ 5 ori producţia de cartofi, de 7 ori producţia de fructe şi de 30 de ori producţia de leguminoase pentru boabe.

Cei mai importanţi producãtori de cereale din lume erau în anul 2007: China (460353 mii tone), Statele Unite(252.121 mii tone), India(80.495 mii tone), Rusia, Indonezia, Brazilia, Franţa, Canada, Argentina, Vietnam, Pakistan, Myanmar, Mexic.

În comerţul mondial cu produse agroalimentare, cerealele ocupã un loc important, atât prin volum cât şi prin întinderea suprafaţei în care se cultivã.

Cerealele ca produse comerciale sunt un sortiment restrâns şi relativ omogen. Totuşi, în ceea ce priveşte comercializarea acestora, sunt uşor de manipulat datoritã principalelor caracteristici ce le favorizeazã comercializarea, acestea sunt:

• Masa hectolitricã mare şi umiditatea redusã la recoltare, uşureazã procesul de recoltare, transportul, stocarea intermediarã, depozitarea pe termen lung;

• Se transportã mai economic decât alte produse produse agricole, permiţând ulitizarea mijloacelor de transport de capacitate mare, folosite în orice condiţii climatice cu pierderi minime şi costuri reduse;

• Pot fi stocate perioade îndelungate cu costuri relativ mici, iar datoritã calitãţilor lor au fost primele produse alimentare care au fost atrase în circuitul comercial, din care s-au fãcut stocuri de rezervã pentru perioade de calamitãţi naturale sau de alta naturã;

• Cuprinde un volum mare de mãrfuri cu folosinţã universalã.

Piaţa cerealelor din România încã este afectatã de criza financiarã, care a determinat în în luna octombrie a anului 2008 o scãdere a preţului cerealelor cu 40%. Înregistrându-se reduceri semnificative atât la cotaţiile de la bursa din Chicago, cât şi la cotaţiile de la bursele europene. Cei mai afectaţi agricultori vor fi cei care au contractat credite de la bãnci, care în aceste condiţii nu mai au posibilitatea sã îşi recupereze investiţiile.

Mai mult decât atât în luna iunie a anului curent, potrivit Ziarului Financiar, comercianţii români de cereale au înregistrat reducerea profitului, datoritã preţurilor mici practicate de competitori din ţãri ca Rusia sau Ucraina (care benieficiazã de flotã, transportul pe apã fiind de 3 ori mai ieftin decât rutier), dar şi datoritã recoltelor peste medie din Africa de Nord, care au condus la diminuarea cererii externe.

Însã, cu toate acestea, se remarcã o ameliorare a pieţei produselor cerealiere, rezultatã prin faptul cã traficul de cereale prin porturile Constanţa, Mangalia şi Midia a crescut, în primele şase luni din acest an, cu 298,6%, faţã de perioada similarã a anului trecut.

Piaţa cerealelor din Romãnia a avut şi va avea de pierdut din cauza fãrãmiţãrii pãmântului şi din cauza lipsei unor asociaţii, care sã uneascã mai mulţi proprietari care nu au posibilitatea sã învesteascã singuri în agriculturã. Multe dintre terenurile arabile retrocedate dupã 1989 rãmânând necultivate.

În martie 2008, Adrian Rãdulescu, consilier în Ministerul Agriculturii, afirma pentru ziarul Bloom Biz, cã suprafaţa totalã de teren cumpãratã de strãini pentru agriculturã, firme sau persoane fizice care au şi cetãţenie românã, este de maximum 300.000 de hectare. Acest lucru însemna sub 3,5% din terenul agricol al ţãrii. Partea mai rea este specula, mulţi dintre cei care cumpãrã teren arabil, nu îl cultivã, ci aşteaptã ca preţurile terenurilor din România sã ajungã la nivelul celor din Uniunea Europeanã, pentru a le revinde la un preţ mult mai ridicat.

Uniunea Europeana deţine o serie de contacte şi relaţii cu ţãrile ţerţe şi blocurile comerciale. Uniunea Europeanã este unul dintre principalii actori pe piaţa mondialã a produselor agricole, fiind cel mai mare importator şi al doilea mare exportator de produse alimentare din lume. UE joacã un rol major în încheierea acordurilor comerciale în cadrul Organiazaţiei Mondiale a Comerţului(OMC).