Contribuția lui Mihail Manoilescu la critica și dezvoltarea teoriei comerțului internațional

1. Introducere în partea teoretică

Teoria comerţului internaţional realizată de Mihail Manoilescu porneşte de la

câteva puncte principale şi metodologice, care definesc analiza marelui economist

român sub aspectul structurii şi sintezei. Printre acestea, cele mai importante sunt1:

- Teoria lui Manoilescu se bazează exclusiv pe avantaje şi dezavantaje

economice care, în diferite cazuri, vor fi actual şi direct obţinute de o ţară. Ea

nu are la bază argumente de ordin social, ale căror repercusiuni vor ave loc

numai indirect sau în viitor;

- Fiecare ţară este considerată ca o unitate economică, fiind analizate

implicaţiile ce rezultă din comerţul internaţional şi din sistemul protecţionist

exclusiv din punctul de vedere al acestei totalităţi, fără a se interpreta modul în

care se distribuie în interiorul ţării eventualele beneficii şi pierderi;

- Sunt considerate preţurile pieţei mondiale ca mărimi fixe, care nu vor fi

influenţate de producţia şi comerţul a două ţări ce se găsesc în relaţii reciproce.

2. Originalitatea teoriei- latura economică

Dacă până la Manoilescu mulţi protecţionişti au adus în sprijinul teoriilor lor

argumente care nu erau de natură economică, marele economist român alege să

combată liberul schimb pe terenul legilor economice2: „Ceea ce intenţionăm în primul

rând este o rupere a de tradiţia protecţionismului, apoi, însă, o dovadă sprijinită pe

argumente pur economice cu demonstrarea valorii de necontestat a protecţionismului,

în anumite condiţii date”.

Manoilescu arată că doctrina liberului schimb s-a referit întotdeauna la

avantajul direct şi momentan; un optim care rezultă din renunţarea la orice restricţie a

comerţului exterior şi a pretins că prin liberul schimb se realizează automat, în fiecare

stat, organizarea optimală a producţiei, exprimată prin preţul scăzut al tuturor

produselor- astfel partizanii liberului schimb au pus mereu în lumină avantajele pur

economice ale sistemului lor.

1 Manoilescu M., „Forţele naţionale productive şi comerţul exterior”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1986, p.168.

2 Ibidem, p.169.

2

Dimpotrivă, protecţioniştii au invocat mereu în favoarea tezei lor argumente

care sunt mai mult sau mai puţin străine de factorii economici1: „mişcarea

protecţionistă nu se justifică niciodată cu argumente economice”.

Aşadar, teoria lui Manoilescu are ca scop dezvăluirea avantajelor economice,

directe şi imediate ale unui protecţionism adaptat condiţiilor reale2. Ea critică teoria

clasică a comerţului internaţional, dar strict pe terenul economicului, folosind în acest

scop, în principal, metoda analizei şi după aceea sinteza. Dacă liberalii clasici au

considerat naţiunea drept o sumă de indivizi - chiar un ansamblu compus exclusiv din

întreprinzători- Manoilescu are o concepţie diametral opusă, accentuând

neconcordanţa şi chiar antiteza d