Cultură organizațională și leadership

INTRODUCERE

Cultura organizationala poate fi interpretata ca o expresie a dezvoltarii sociale a intreprinderii.

Termenul „cultura” reprezinta astfel un sistem de valori, norme de comportament, modele de gandire si de actiune care sunt invatate si acceptate de un colectiv si care determina ca acest grup social sa se diferentieze clar de alte grupuri sociale. Problema culturii organizationale este analizata foarte des in relatia ei cu inovarea.

Conceptia raspandita este aceea conform careia cultura organizationala are un efect puternic asupra inovarii. Conform acestei conceptii, cultura organizationala poate sustine sau impiedica procesele de inovare.

Evidentierea acestor fenomene poate fi realizata sugestiv cu ajutorul modelului promotorilor. Importanta studierii culturii organizationale este data de valentele practice pe care le prezinta acest instrument utilizat, tot mai des, in potentarea performantelor organizatiei.

Cultura organizationala reprezinta un stil de viata, fiind rezultatul unor practici interne, a unor norme de conduita, valori, aspiratii si credinte specifice respective organizatii.

Ea este cea care confera personalitate si identitate unei organizatii.

Totusi,cultura organizationala nu controleaza total perceptiile, gandurile si sentimentele personalului organizatiei. Cu cat personalul este de mai mult timp in organizatie, cu atat cultura organizationala va influenta mai profund perceptiile, gandurile, trairile membrilor organizatiei, modul in care acestia vor reactiona in anumite situatii.

Cu cat o organizatie are o cultura proprie mai puternica, cu atat ea este mai matura si mai bine definita, avand un impact mai mare asupra angajatilor, inclusiv un impact direct si nemijlocit asupra inovatiei si performantelor economice. Propriul model al culturii organizationale corespunde unui model de valori si moduri de comportament care orienteaza viata in organizatie.

Companiile puternice nu se bazeaza exclusiv pe instrumentele rationale ale managementului stiintific pentru a realiza o anumita productivitate, un anumit nivel de eficienta. Acestea folosesc cultura organizationala – convingerile profunde, valorile comune si eroii care le intruchipeaza, ritualurile si ceremoniile – pentru a-si formula si sustine majoritatea strategiilor si politicilor. Pornind de la modul in care se imbraca angajatii, chiar daca nu exista o uniforma oficiala, pana la modul in care sunt gestionate conflictele, totul poarta amprenta unei strategii unitare, care are rolul de aomogeniza anumite conduite si rezultate pozitive si de a descuraja altele.

1. Definitii ale culturii

In primul rand, cultura este un fenomen intelectual colectiv, in sensul ca reflecta in plan spiritual modul specific de existenta al unui grup uman, al unei comunitati sau unei natiuni. Ea este constituita dintr-un ansamblu de valori, comportamente si simboluri - care disting membrii unui grup de cei ai unui alt grup.

Cultura prezinta urmatoarele caracteristici principale:

a) Are un caracter dobandit. Cultura nu se mosteneste si nu tine de datele biologice ale persoanei; ea se dobandeste prin invatare si experienta si caracterizeaza omul ca fiinta sociala.

b) Are un caracter colectiv. Cultura este impartasita de membrii unei comunitati (grup social, etnic, religios, profesional etc); ea nu este specifica individului solitar, dar nici o persoana nu poate sa “scape” complet de cultura sa.

c) Are un caracter simbolic. Cultura exista in mintea oamenilo, este reflectarea spirituala a raporturilor interumane si a relatiilor societate-natura.

d) Are un caracter structurat. Cultura se prezinta ca un univers integrat, care are la baza o structura specifica. A defini o cultura inseamna a descoperi modelul (engl. Pattern) sau structural.

e) Are un caracter persistent. Cultura se transmite, pe fondul unor anumite acumulari treptate de la o generatie la alta.

f) Are un carater dinamic. Cultura se schimba in timp, se adapteaza gradual si continuu, chiar daca individul sau forte speciale incearca sa se opuna schimbarii.

In al doilea rand, cultura este influentata de actiunea mai multor categorii de factori, care delimiteaza diferite sfere ale culturii, aflate in interdependenta.

Astfel, cultura nationala – definita prin raportare la un spatiu national determinat – se afla in interactiune cu culturile regionale sub – si supranationale, configurate de factori geografici, istorici, de forte politice si economice, de limba si de religie.

In Franta, de exemplu, diferenta dintre cultura bretona, din nord-vest, si cea provensala, din sud, tine in principal de limba si istorie (origine celtica, respec latina); pe de alta parte, se poate vorbi de o “cultura flamanda” incluzand regiuni din Franta si Belgia si avand o baza lingvistica comuna. Religia joaca un rol important in afirmarea unor trasaturi culturale transnationale si chiar transcontinentale: catolicismul explica similaritatile dinte tarile Europei Latine si cele ale Americii Latine; islamul pe cele din Malaesia, Orientul Mijlociu si Africa de Nord etc.