Dezvoltarea și Specializarea Serviciului de Educație în România

Introducere

Rolul educației și al învățământului într-o societate civilizată este foarte important, educația contribuind la formarea și dezvoltarea personalității individuale. Totodată nivelul de dezvoltare economică al unei țări depinde și de nivelul de educație al cetățenilor, de aceea este necesara o definire clară a rolului și impactului educației într-o societate.

Educația, atât pe plan național, cât și pe plan mondial, are următoarele caracteristici:

• Pune accent pe indivizi, urmărește dezvoltarea unor calități umane și explorarea orizonturilor;

• Este orientată predominant spre pregătirea pentru viață, are în vedere, cu precădere, întrebări asupra existenței, vizează dezvoltarea unei stări sau a unei structuri atinse, finalitatea îmbinând viziunea pe termen scurt cu cea pe termen lung.

• Activitatea educațională este dinamică și flexibilă în același timp, iar educația stimulează idealul ființei umane exprimat prin „a fi și a deveni”.

Educația este un fenomen social, specific uman, care apare odată cu societatea, dintr-o anumită necesitate proprie acesteia – aceea a dezvoltării omului ca individ, ca forță de muncă și ființă socială.

Dezvoltarea vieții sociale și îmbogățirea experienței umane fac să se complice însuși procesul de transmitere a experienței acumulate și procesul de educare. Generațiile adulte transmit tinerelor generații nu numai experiența de muncă, ci și limba și regulile de comportare. Acest proces intenționat de formare a generațiilor este tocmai ceea ce înțelegem prin educație.

În concluzie, prin educație se dorește dezvoltarea conștientă a potențialului biopsihic al omului și formarea unui tip de personalitate solicitat de condițiile prezente și de perspectiva societății.

CAPITOLUL 1

ANALIZA NIVELULUI DE DEZVOLTARE ȘI SPECIALIZARE A SERVICIULUI DE EDUCAȚIE ÎN ROMÂNIA

1.1 Scurtă prezentare a serviciului de educație pe specificul României

Învățământul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației și pe aspirațiile societății românești și contribuie la păstrarea identității naționale.

Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și creative. În România, învățământul constituie prioritate națională.

Sistemul educativ românesc este reglementat de către Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului (MECT). Fiecare nivel are propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare. Grădinița este opțională între 3 și 6 ani. Școală primară este obligatorie pentru toți copiii de opt ani, de la vârsta de șapte ani până la zece ani fiind cunoscută sub numele de "învățământ primar", în timp ce de la vârsta de unsprezece ani și până la paisprezece ani este cunoscut sub numele de "educație gimnazială". Cele mai multe școli elementare fac parte din sistemul public școlar. Învățământul primar și secundar este împărțit în 12 sau 13 clase. Învățământul superior este aliniat la Spațiul european al învățământului superior și se realizează prin instituții de învățământ și de cercetare: universități, institute, academii, conservatoare și colegii universitare. Sistemul de învățământ este identic la nivel național și foarte centralizat

Sistemul oferă următoarele diplome: de absolvire (absolvirea școlii generale, fără examen), bacalaureat (absolvirea liceului, după examenul de bacalaureat), licență (cadru de absolvirea a universității, după un examen și/sau a tezei), masterat (diplomă de master, după o teză și, eventual, un examen), doctorat (doctor, după o teză).