Economia comerțului - evoluția și tendințele comerțului în țările Uniunii Europene

Comerţul internaţional tinde să fie mai important pentru ţările mai mici (în privinţa numărului populaţiei) înconjurate de ţări vecine cu regimuri deschise spre comerţ, comparativ cu ţările izolate şi cele dezavantajate de costurile de transport ridicate. Cea mai bună cale de a măsura importanţa comerţului internaţional pentru economiile ţărilor lumii este de a calcula ponderea comerţului în Produsul Intern Brut, indicator care reflectă şi gradul de deschidere al economiilor naţionale către pieţele externe.

Timp de un deceniu ponderea medie a comerţului intern în PIB pentru toate ţările membre OECD s-a situat în jurul valorii de 40% (tabelul nr.2). Factorii care explică diferenţele existente de la o ţară la alta ţin de cultura, istoria naţională, politica în domeniul comerţului, în domeniul protejării proprietăţii intelectuale, structura economiei, prezenţa firmelor transnaţionale care dirijează prea mult comerţul intra-firme, etc.

România a înregistrat o pondere a comerţului în PIB de 76,6%, apropiată de cea a Cehiei, Slovaciei, ţări mici aflate în tranziţie care au aderat recent la UE şi ale căror economii

naţionale au o mare deschidere spre pieţele externe.

Structura PIB pe ramuri a economiei româneşti s-a modificat semnificativ după 1990, astfel încât s-a trecut de la o economie bazată pe industrie şi agricultură spre o economie a serviciilor. Efectul restructurării s-a manifestat prin scăderea contribuţiei sectorului industrial la PIB de la 40% în 1990 la circa 27% în anul 2000, după care contribuţia industriei la PIB a rămas la un nivel relativ stabil. În schimb, conform tendinţelor manifestate în alte economii moderne, contribuţia sectorului serviciilor la PIB a crescut de la 26,5% în 1990 la 46,3% în 2000 şi la 48,3% în 2005. Se apreciază că gradul de deschidere al economiei româneşti spre pieţele externe şi creşterea economică se vor accentua după recenta aderare a României la UE.

Activitatea grupărilor economice regionale (UE, etc).

Negocierea şi aplicarea prevederilor aranjamentelor grupărilor economice regionale au avut un impact puternic în ultimele decenii asupra fluxurilor comerciale tradiţionale, reorientându-le spre alte zone.

Uniunea Europeană a devenit un important exportator şi importator mondial, modificând dinamica, structura şi configuraţia geografică a schimburilor comerciale internaţionale (tabelul nr.3).

Din tabelul nr. 3 se observă că în anul 2005 comerţul UE cu bunuri şi servicii a înregistrat o pondere ridicată în comerţul mondial (77,5% din exporturile mondiale de bunuri, 78,8% din importurile mondiale de bunuri, respectiv, 22,5% din exporturile mondiale de servicii comerciale şi 21,2 % din importurile mondiale de servicii comerciale). Atât exporturile cât şi importurile de bunuri ale UE sunt derulate în cea mai mare parte în interiorul grupării.

Romania a exportat servicii comerciale în 2004 în valoare de 3,6miliarde dolari, ceea ce înseamnă o creştere cu 19 % faţă de anul precedent. România a ocupat în 2004 locul 35 în ierarhia mondială a exportatorilor de servicii comerciale. Exporturile de servicii ale României au înregistrat un ritm de creştere mai redus în 2004 comparativ cu anul precedent.

In schimb Romania a înregistrat în 2005 creşteri în privinţa exporturilor, dar mai ales a importurilor de mărfuri. Valoarea exporturilor de mărfuri a crescut cu 17,5% în 2005 comparativ cu 2004, iar cea a importurilor a crescut cu 23,9%. Soldul balanţei comerciale FOB/CIF a României a fost negativ şi a crescut (de la -7346 mil. € în 2004 la -10313 mil. € în 2005).

Exporturile României au fost destinate în principal ţărilor Uniunii Europene (69,7% din totalul exporturilor), principalii parteneri fiind: Italia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Ungaria, Austria, Olanda şi Spania.