Evolutia Comertului Exterior al Romaniei in Perioada de Tranzitie

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Evolutia Comertului Exterior al Romaniei in Perioada de Tranzitie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 18 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Comert

Cuprins

Cap.I Evoluţia comerţului exterior al României în perioada de tranziţie
I.1 Comerţul exterior românesc: scurt istoric 5
I.2. Efectele trecerii de la o economie centralizată la o economie de piaţă 7
I.2.1. Punctul iniţial al tranziţiei 7
I.2.2. Evoluţia economiei în anii '90 8
I.3. Schimbări structurale ale comerţului exterior în perioada de tranziţie 12
I.3.1. Evoluţia comerţului internaţional în perioada de tranziţie 13
I.3.2. Reorientarea geografică a comerţului exterior 18
I.3.3. Adaptarea structurală a comerţului exterior 24
I.3.4. Evoluţia comerţului exterior în perioada 2000-prezent 32
I.4. Balanţa de plăţi a României 38
Cap.II. Politica comercială a României , factor de evoluţie spre economia de piaţă 48
II.1. Caracteristici ale politicii comerciale 48
II.1.1. Eliminarea restricţiilor cantitative în calea comerţului 54
II.1.2. Tariful vamal de import, principalul instrument de politică comercială 54
II.1.3. Alte măsuri de protecţie la frontieră 56
II.1.4. Sistemul de licenţe 57
II.1.5. Politica vamală, componentă a politicii comerciale 58
II.2. Integrarea regională, ca formă de dezvoltare şi aplicare a regulilor multilaterale 59
II.3. Componenta tarifară a politicii comerciale în România 61
II.3.1. Importanţa instrumentelor tarifare 61
II.3.2. Profilul protecţiei tarifare în România: nivel şi structură 64
II.3.3. Modalităţi de erodare a protecţiei tarifare 73
II.3.3.1. Punerea în aplicare a prevederilor acordurilor de liber-schimb încheiate cu numeroşi parteneri comerciali (Uniunea Europeană, CEFTA, ţările AELS şi Turcia). 76
II.3.3.2. Existenţa de numeroase scheme de concesii fiscale, comportând relaxări ale regimului de import pentru categorii desemnate de bunuri 81
II.3.3.3. Scutiri şi reduceri “temporare” la plata taxelor vamale de import
84
II.3.4. Perspectivele protecţiei vamale în România 90
II.4. Regimul de export şi de import al României 93
II.5. Obiective specifice ale politicii comerciale in România 95
II.6. Obiective strategice de comerţ exterior 98
II.6.1. Măsuri de stimulare a exporturilor 99
Cap.III. Activitatea României în cadrul OMC 100
III.1. Scurt istoric 100
III.2. Evoluţii în cadrul procesului de negociere din OMC 101
III.3. Îndeplinirea obligaţiilor asumate în cadrul OMC 102
Cap.IV. Relatiile economice ale Romaniei cu Uniunea Europeana 107
IV.1. România în raport cu Uniunea Europeană : aspecte legate de comerţul intra-ramuri şi inter-ramuri 107
IV.2. Evoluţia schimburilor comerciale bilaterale România- UE 109
IV.2.1. Comerţul bilateral 109
IV.2.2. Structura comerţului bilateral 111
IV.2.3. Orientarea geografică a comerţului bilateral 111
IV.3. Obiective şi perspective vazand relatiile economice ale Romaniei cu UE 112
IV.3.1. Obiective de ordin general 112
IV.3.2. Perspective ale relatiilor comerciale ale Romaniei cu UE 112

Extras din document

Introducere

Comerţul internaţional reprezintă unul dintre cele mai importante domenii ale reformei economice în ţările în tranziţie. Din acest punct de vedere, România a adoptat o serie de politici economice destinate ajustării geografice a schimburilor sale comerciale şi menite să amelioreze termenii comerţului exterior printr-o restructurare inter-ramuri a bunurilor exportate. Cu toate acestea, România rămâne în prezent un importator net ce înregistrează un deficit comercial permanent. Acest lucru este determinat de insuficienţa restructurare a economiei si ponderii ridicate a întreprinderilor de stat în producerea bunurilor destinate exportului.

Printre celelalte reforme întreprinse în ţările în tranziţie, liberalizarea schimburilor comerciale externe reprezintă cel mai dinamic domeniu al trasformărilor economice. Intr-o perioadă de timp relativ scurtă, aceste ţari au abandonat schimburile comerciale ermetice din interiorul CAER, adoptând un sistem deschis în care vestul Europei a devenit unul dintre cei mai importanţi parteneri comerciali.

În ultimul deceniu înainte de începerea perioadei de tranziţie economiile socialiste erau comparabile, din punct de vedere al exportului de bunuri, cu ţările în curs de dezvoltare , ambele grupuri înregistrând aceeaşi tendinţă de evoluţie. Colapsul regimului comunist a determinat un declin dramatic al exporturilor, a căror proporţie în PIB a scăzut la mai puţin de 25%, în principal datorită dispariţiei acordului CAER. Liberalizarea ulterioară a schimburilor internaţionale a permis însă o creştere rapidă a volumului comerţului exterior al economiilor în tranziţie, al căror grad de deschidere şi diversificare este apropiat de nivelul existent în vestul Europei

Evoluţia comerţului internaţional pe perioada de tranziţie este caracterizată de două tendinţe principale : o reorientare a schimburilor comerciale către pieţele occidentale (în principal cele ale Uniunii Europene), respectiv o creştere continuă a deficitului balanţei de plăţi externe. Brenton (1999) arată că ponderea pieţelor UE în comerţul ţărilor în tranziţie este deja comparabilă cu cea a unor ţări din vestul Europei, precum Grecia sau Spania. Deficitul comercial este consecinţa directă a specificului schimburilor externe din cadrul CAER, care nu se bazau pe criterii de eficienţa. În ceea ce priveşte deficitul comercial, acest aspect este mai delicat deoarece un volum de importuri superior cantităţii exportate nu implică neapărat un dezavantaj pentru economia în cauză, atât timp cât venitul naţional este suficient de ridicat iar fluxurile de capital financiar din exterior sunt semnificative. Deficitul balanţei comerciale trebuie deci considerat în contextul general al deficitului balanţei de plăţi. În acelaşi timp, deficitul comercial reprezintă elementul fundamental care diferenţiaza din punct de vedere calitativ ţările în tranziţie, mai important decât nivelul său fiind capacitatea economiei de a finanţa acest deficit în mod corespunzator.

Pe baza considerentelor de mai sus, rezultă că domeniul comerţului internaţional este mult mai complex şi mai important decât simplul schimb de bunuri între o economie în tranziţie si restul economiei mondiale. Investiţiile străine constituie o componentă crucială ce trebuie luată în considerare atunci când se analizează performanţa comerţului exerior, întrucât acesta reprezintă un element esenţial al balanţei contului curent. Pe de altă parte, în unele opinii comerţul internaţional este factorul principal care explică declinul economic înregistrat de ţările în tranziţie la începutul periodei de trasformări: Brenton (1999) afirmă că desfiinţarea acordului CAER a contribuit într-o mare măsură la scăderea Produsului Intern Brut al acestor ţări, iar Havrylyshyn şi Al-Atrash (1998) arată că acele ţări care au liberalizat mai rapid comerţul internaţional au înregistrat un progres semnificativ în implementarea reformelor economice. Prin urmare, cu cât restructurarea schimburilor externe (din punct de vedere geografic şi al competitivităţii) este mai rapidă, cu atât mai repede devin posibile redresarea şi creşterea economică.

În alte opinii, legătura dintre performanţa comerţului exterior şi creşterea economică este percepută în mod diferit: Kaminski, Wang si Winters (1996) concluzionează că simpla liberalizare a comerţului nu ameliorează performanţa de ansamblu a economiei, chiar dacă aceasta este însoţită de o depreciere semnificativă a monedei naţionale. Condiţiile necesare pentru îmbunătăţirea schimburilor comerciale ţin de liberalizarea preţurilor, reducerea inflaţiei şi de diminuarea controlului statului asupra economiei.

I Evoluţia comerţului exterior al României în perioada de tranziţie

I.1 Comerţul exterior românesc: scurt istoric

Perioada care a trecut de la examinarea anterioară a politicii comerciale a României în cadrul GATT (decembrie 1992) a fost densă în evenimente cu incidenţă directă asupra relaţiilor economice internaţionale, asupra sistemului multilateral de comerţ şi, fără îndoială, asupra evoluţiei situaţiei sociale şi economice a României.

Finalizarea cu succes a Rundei Uruguay şi decizia Conferinţei Ministeriale de la Marrakech de a înfiinţa Organizaţia Mondială a Comerţului au constituit premisele mondializării sistemului multilateral de comerţ, care a fost dotat cu reguli, instrumente şi discipline transparente şi uniforme, privind mecanismele de politici comerciale. Obiectivul stabilit prin acest sistem urmărea dezvoltarea relaţiilor comerciale, iar liberalizarea comerţului cu bunuri si servicii asumată de membrii OMC, trebuia să aibă impact pozitiv asupra dezvoltării economice.

Rezultatele liberalizării comerţului nu au intârziat să apară: ritmul de creştere al comerţului mondial a devansat în continuare creşterea producţiei industriale iar cel mai dinamic sector a fost cel al serviciilor; s-au înregistrat unele progrese privind dinamica economică a ţărilor în curs de dezvoltare, acestea majorându-şi ponderea în comerţul mondial şi înregistrând unele mutaţii pozitive în structura lor de export.

Totuşi, efectele procesului de liberalizare au fost limitate datorită crizelor financiare si economice din diverse zone ale lumii determinând închiderea unor pieţe, luarea unor măsuri suplimentare de apărare comercială de către unele state membre OMC, precum şi mobilizarea unor resurse bugetare în vederea susţinerii exportului mărfurilor pentru care piaţa s-a redus simţitor.

Fisiere in arhiva (1):

  • Evolutia Comertului Exterior al Romaniei in Perioada de Tranzitie.doc