Evoluția Magazinului Universal în Lume și în România

Capitolul 1

Comerţul cu amănuntul

Comerţul cu amănuntul cuprinde toate activităţile necesare pentru vânzarea produselor sau a serviciilor direct către consumatorii finali, spre uzul lor personal şi fără scop productiv. Multe instituţii – producători de bunuri, angrosişti şi detailişti – fac comerţ cu amănuntul dar în mare parte a lui, acest tip de comerţ este făcut de detailişti. Vânzarea cu amănuntul este ultima etapa a distribuţiei de bunuri, cuprinzând toate afacerile şi personalul implicat în mişcarea fizică şi transferul de proprietate a bunurilor sau serviciilor de la producător la consumator. Astfel procesul de vânzare realizează mai multe activităţi, cum ar fi intermedierea dintre producător, vânzătorul en-gros sau alţi furnizori şi consumatori. Vânzătorul ţine legătura atât cu consumatorul cât şi cu producătorul de bunuri sau servicii. El poate expedia, depozita, marca, face reclama sau plăteşte în avans marfa. Tot el finalizează tranzacţia cu consumatorul şi asigură în mod curent service-ul. Vânzătorul îndeplineşte două funcţii importante: el este punctul final de distribuţie către consumator, dar şi un consumator important pentru furnizorul său.

Majoritatea activităţilor ce aparţin comerţului cu amănuntul au loc în magazine, dar există şi schimburi care au loc în afara acestora prin automate, comenzi telefonice, cataloage pentru comenzi, prin corespondenţă sau internet. Magazinele de vânzare cu amănuntul reprezintă verigi de o importanţă deosebită deoarece ele sunt situate între producători sau angrosişti şi consumatorii finali ai produselor. Comerţul cu amănuntul reprezintă veriga din canalul de distribuţie care face disponibile produsele acolo unde şi când consumatorii vor să le achiziţioneze.

Rolul comerţului cu amănuntul constă în principal în a cumpăra mărfuri pentru a le revinde consumatorilor sau utilizatorilor finali, în general în cantităţi mici si în stare de

funcţionare. Economia modernă a generat noi exigenţe faţă de comerţul cu amănuntul,

determinându-l ca, alături de vânzarea propriu-zisă, să includă şi realizarea unor servicii care să ducă la îmbunătăţirea sistemului de satisfacere a nevoilor consumatorului.

Conţinutul comerţului cu amănuntul poate fi definit ca reprezentând un ansamblu de activităţi şi de relaţii organizate şi desfăşurate de unităţi specializate în circulaţia mărfurilor în scopul aprovizionării consumatorilor.

Comerţul cu amănuntul se exercită prin sisteme foarte diferite, aceste sisteme cât şi formele concrete de realizare a comerţului cu amănuntul au o complexitate deosebită datorită:

1. universalităţii mărfurilor oferite de comerţul cu amănuntul;

2. datorită condiţiilor specifice de comercializare a fiecărei grupe de mărfuri;

3. datorită mijloacelor de realizare a relaţiilor de schimb;

4. datorită unor factori aleatori: zonali sau sezonieri.

În acest context apare importanţa sectorizarea activităţii comerciale cu amănuntul.

Aceasta sectorizare se face având la bază caracteristicile merceologice ale grupelor de

mărfuri. Astfel întâlnim:

1. sectorul de comerţ cu mărfuri alimentare;

2. sectorul alimentaţiei publice;

3. sectorul comerţului cu mărfuri nealimentare.