Evoluții și Tendințe în Comerțul din Tările Membre ale Uniunii Europene

EVOLUȚII SI TENDINȚE ÎN COMERȚUL DIN TĂRILE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

1. Delimitari conceptuale si continut

Comertul reprezinta una din formele activitatii umane cu un rol important în viata societatii contemporane, devenind elementul principal al economiei de piata.

Activitatea de comert reprezinta o activitate economica specializata, cu un anumit grad de autonomie, al carui continut îl constituie realizarea schimbului de marfuri, în cadrul relatiilor de piata, respectiv realizarea circulatiei marfurilor de la producatori spre consumatori, în conditii convenabile acestora, în ceea ce priveste locul, timpul, cantitatea, sortimentul, calitatea si pretul.

Prin continutul sau, comertul reprezinta o faza intermediara între functia de productie si functia de consum, continutul si locul activitatii de comert fiind determinate de faptul ca, în societate, producatorii si consumatorii sunt separati între ei în spatiu, oferta si cererea nefiind cunoscute reciproc.

Ca activitate economica, comertul realizeaza schimbul de marfuri în cadrul relatiilor de piata nu oricum, ci prin intermediul actelor de vânzare cumparare.

Trebuie specificat ca daca un act de comert implica schimbul de bunuri si/sau servicii, nu orice schimb de bunuri constituie automat un act de comert, ci doar atunci când se urmareste obtinerea de profit.

În literatura de specialitate cât si în practica, se pot deosebi mai multe tipuri de acte de comert si anume: naturale, formale si cele potrivit teoriei accesoriei

1. Cele naturale se refera la acele activitati, care reprezinta operatii de comert propriu-zise definind profesiunea de comerciant. Aici pot fi delimitate urmatoarele tipuri de acte comerciale:

• Cumpararile de marfuri în scopul revânzarii sau închirierii lor, pot fi cumparate si revândute atât marfurile cât si titlurile de renta, brevetele de inventie etc. (exclusiv tranzactiile imobiliare) având ca scop realizarea de profit;

• Activitatile intermediarilor dintre participantii la tranzactiile comerciale, cum ar fi curtierii, brokerii etc., care intervin între cumparator si vânzator pentru a înlesni realizarea tranzactiilor impuse de sectorul de marfuri. Acesti intermediari obtin un comision ce le asigura acoperirea costurilor activitatii lor si obtinerea de profit;

• Transformarea unor materii prime în bunuri de consum/utilizare de catre o firma care urmareste obtinerea unui profit din activitatea respectiva. Apare aici conditia de rentabilitate a operatiilor respective;

• Activitatile de transport: prin aceste activitati, marfurile sunt transferate de la furnizori la locurile de vânzare, de consum/utilizare, urmarind si realizarea de profit pentru firmele transportatoare;

• Operatiile bancare au si ele caracter de acte de comert întrucât bancile vând servicii de creditare, percep dobânzi si comisioane din care obtin profit;

• Alte activitati cum sunt cele efectuate de agentiile de schimb valutar, birourile de consultanta în afaceri, activitatile teatrelor, cinematografele, agentiile de turism etc.;

2. Actele de comert formale, sunt relativ putine si pot fi operatiuni realizate sub acoperirea sau prin intermediul scrisorilor de schimb.

3. Acte de comert în virtutea teoriei accesoriei, cuprinde toate operatiunile ce se refera la acte care, pur civile prin natura lor, devin comerciale, daca sunt facute de catre un comerciant cu ocazia realizarii unei anumite laturi a activitatii sale comerciale.

Ansamblul actelor de schimb, privite în interconditionarea lor, formeaza circulatia marfurilor, concept care desemneaza forma economica prin care se realizeaza trecerea bunurilor de la producator la consumator.

Circulatia marfurilor cuprinde doua stadii

1. Comertul cu ridicata

Cuprinde actele de vânzare-cumparare de marfuri în partizi mari, efectuate între întreprinderi cu scopul prelucrarii sau revinderii lor.

2. Comertul cu amanuntul

Cuprinde actele de vânzare cumparare de marfuri, în partizi mari, efectuate între întreprinderi sau comercianti si consumatorii individuali, pentru satisfacerea nevoilor curente ale acestora.

Circulatia marfurilor contribuie la realizarea PIB si are un rol important în ocuparea fortei de munca disponibile din cadrul economiei nationale.

Activitatea comertului este constituita dintr-o serie de operatii, care, privite în succesiunea derularii lor, se pot grupa în doua mari categorii:

• Operatii de aducere a produselor în starea de a fi vândute, si anume: negocierea, contractarea marfurilor, cumpararea, transportul, stocarea, depozitarea, preambalarea etc., operatii care, într-o anumita masura pot sa reprezinte o continuare a activitatilor de productie în sfera distributiei marfurilor. Aici au loc si anumite activitati de productie propriu-zise ca de exemplu: producerea de preparate culinare, executarea unor operatii finale la confectii si retusarea lor, debitarea unor produse (combustibili solizi), montarea finala a unor produse electrotehnice, de mobila etc. ;

• Operatii care însotesc vânzarea propriu-zisa a marfurilor si care iau forma unor servicii prestate de comert în favoarea consumatorilor/utilizatorilor de produse. Asemenea servicii pot fi: furnizarea de informatii referitoare la comercializarea marfurilor si serviciilor, asistenta de specialitate înaintea, în timpul si dupa vânzarea unor marfuri, transportul si punerea în functiune a unor aparate la domiciliul cumparatorilor etc.