Franciză

1. Licenţa de fabricaţie

Licenţa de fabricaţie constă în autorizarea de către o firmă străină a fabricării produsului de către o firmă autohtonă, acordându-i acesteia dreptul de a folosi procesele tehnologice, patentele sau mărcile de fabrică, în schimbul unei compensaţii economice.

Aşadar, „licenţa este o tranzacţie comercială prin care proprietarul unui activ intangibil (brevet, marcă, copywright, know-how) vinde unui cumpărător dreptul de a-l utiliza, în schimbul unei sume de bani, numită redevenţă”

Acordarea unei licenţe are loc atunci când o firmă furnizează, în schimbul unei taxe sau redevenţe, tehnologia de care are nevoie o altă firmă pentru a-şi derula operaţiunile de afaceri pe o piaţă străină. Firma ce acordă licenţa obţine acces pe o piaţă străină cu investiţii foarte mici.

Prin acordarea de licenţe se exploatează experienţa firmelor care deja au dezvoltat produsul şi l-au desfăcut pe piaţă. Reprezintă o oportunitate pentru firmele mici care nu deţin suficient capital sau experienţă în străinătate pentru a deschide o filială.

Obiectivul licenţierii îl constituie know-how-ul şi produsele brevetate.

Know-how-ul poate fi definit ca un ansamblu de cunoştinţe şi metode practice experimentate de francizor. Acest ansamblu trebuie să fie transferabil, inaccesibil publicului larg, nebrevetabil şi să confere celui care îl deţine un avantaj concurenţial.

Know-how-ul este alcătuit din următoarele elemente:

- Abilitatea tehnică ce cuprinde dexteritatea manuală, grija şi precizia cu care un angajat execută anumite operaţii. Fiind o trăsătură inerenta persoanei, poate fi transmisă altei întreprinderi numai o dată cu persoana care o posedă

- Experienţa tehnică – capacitatea de a da soluţii rapide şi eficiente, concretizându-se prin modul în care o persoană a asimilat şi reţinut cunoştinţe necesare aplicării ulterioare

- Cunoştinţele tehnice

- Procedeele

Pachetul de licenţiere este alcătuit din:

- brevete, mărci comerciale, proiecte, drepturi de autor

- specificaţii referitoare la produse şi procese

- planuri şi manuale cu instrucţiuni

- programe de pregătire profesionale şi tehnice

Prin licenţiere se urmăreşte atingerea următoarelor obiective:

- Obţinerea de venituri suplimentare ca urmare a prelungirii ciclului de viaţă al produsului

- Oferirea mărfii pe piaţă cu costuri reduse

- Evitarea costurilor de transport pentru export

- Dobândirea unui avantaj tactic sau strategic pe pieţele externe

Formele licenţierii

Licenţa de fabricaţie este de două tipuri: licenţa exclusivă şi licenţa neexclusivă.

Licenţa exclusivă apare atunci când licenţiatorul renunţă la dreptul de a utiliza el însuşi brevetul, dar şi la dreptul de a-l transmite altor firme din ţara beneficiarului. La rândul ei, aceasta este de două tipuri:

- Licenţa exclusivă deplină – presupune cedarea definitivă a brevetului către beneficiar, acesta dobândind dreptul de a-l transfera altor firme

- Licenţa exclusivă limitată – licenţiatorul deţine exclusivitatea asupra brevetului, beneficiarul fiind supus unor restricţii în utilizarea acestuia.

Licenţa neexclusivă presupune păstrarea dreptului licenţiatorului de a utiliza brevetul, precum şi a acorda altor beneficiari. Are două forme:

- Licenţa neexclusivă individuală – producătorul cedează licenţa unui singur beneficiar;

- Licenţa neexclusivă colectivă – dreptul de utilizare a brevetului este acordat mai multor firme în acelaşi timp;