Germania

CAP. I

Considerații generale cu privire la comerțul exterior

1.1. Definirea conceptului de comerț exterior

Notiunea de comert are un continut complex, determinand o functie economica ce consta in a cumpara materii prime sau produse pentru a le revinde in acelasi stadiu fizic, dar in conditii convenabile consumatorilor. In acelasi timp, aceeasi notiune defineste profesionalismul unui corp de agenti economici care actioneaza in cadru pietei, asigurand actele de schimb.

Sub aspect juridic, notiunea de comert defineste transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor sau serviciilor, precum si prestatiile de servicii realizate intre diferitele stadii ale productiei sau direct intre producator si consumator care, de asemenea, se considera ca reprezinta acte de comert.

Comertul exterior modifica structura materiala a PGB (Produs Global Brut), ritmul de crestere a PIB (Produs Intern Brut) si volumul valoric al acestuia.

Principalele cai de crestere a eficientei comertului exterior sunt:

a) reducerea cheltuielilor de productie

b)cresterea gradului de prelucrare a marfurilor

c)ridicarea calitatii produselor si serviciilor destinate export

d) cresterea substantiala a productivitatii munciie

e)adancirea specializarii produselor destinate exportului

f)cresterea complexitatii si diversificarea serviciilor destinate exportului

g) modernizarea si adaptarea modului de prezentare a marfurilor la nivelul cerintelor pietei mondiale.

1.2. Fluxuri comerciale internaționale

Fluxurile comerciale sunt generate de cumpararea si de vanzarea de bunuri si de servicii intre tari.

Fluxurile comerciale dau masura balantei comerciale (exporturi - importuri). Aceasta este cantitatea de bunuri pe care o tara o vinde in alte tari, minus cantitatea de marfuri pe care respectiva tara o cumpara din alte tari. Acest calcul include toate tranzactiile internationale de marfuri si reprezinta balanta comerciala a unei tari.

Tarile care sunt exportatoare nete exporta mai mult catre clientii internationali decat importa de la producatorii internationali.

Tarile exportatoare nete au un surplus comercial. Acest lucru se datoreaza faptului ca ei vand mai multe bunuri pe piata internationala decat acestia achizitioneaza de pe piata internationala. Asadar, cererea de valuta a tarii creste deoarece clientii internationali trebuie sa cumpere moneda tarii in scopul de a cumpara aceste bunuri. Acest lucru face ca valoarea monedei sa creasca.

Tarile care sunt importatoare nete importa mai mult de la producatorii internationali decat exporta pentru clientii internationali. Acestea au deficit comercial. Acest lucru se datoreaza faptului ca achizitioneaza mai multe bunuri straine decat vand pe piata internationala. In scopul de a achizitiona aceste marfuri internationale, importatorii trebuie sa vanda moneda lor nationala si sa cumpere o moneda straina. Acest lucru face ca valoarea monedei nationale sa scada.

Ca exemplu, sa ne uitam la Japonia, care este o economie bazata pe export, care are de obicei un excedent comercial. Japonia exporta mai multe bunuri pentru clientii internationali decat importa de la producatorii internationali. Excedentul comercial al Japoniei este principalul motiv pentru care JPY nu s-a depreciat brusc, in ciuda unei severe slabiciuni economice.

Japonia este un exportator net cu un excedent de cont curent de aproximativ 3% din PIB. Acest lucru creeaza o cerere internationala pentru JPY, pentru ca clientii internationali sa poata cumpara produse japoneze.

In mod clar o modificare a balantei de plati de la o tara la alta are un efect direct asupra nivelului valutelor respective. Prin urmare, este important pentru traderi sa tina pasul cu datele economice referitoare la acest echilibru si sa inteleaga implicatiile modificarilor balantei de plati.