Grupa de produse - combine frigorifice

Introducere

Frigiderul, sau mai exact, posibilitatea de a păstra la temperaturi scăzute gheaţa necesară răcirii alimentelor, a constituit o preocupare străveche a oamenilor. Înainte de anul 1000 I.C., chinezii trăiau şi stocau gheaţa ca să o folosească pentru păstrarea alimentelor. 500 de ani mai târziu, egiptenii şi indienii făceau gheaţă în nopţile friguroase lăsând apa în vase de ceramică.

Primele camere de păstrare a gheţii erau reprezentate de nişte găuri săpate în pământ, captuşite cu lemn şi umplute cu gheaţă sau zăpadă. Acestea au fost pentru mult timp primele frigidere din istorie. Istoricul fluidelor frigorifice începe în anul 1834, când americanul Jacob Perkins brevetează o maşină frigorifică funcţionând prin comprimare mecanică de vapori, utilizând ca agent frigorific oxidul de etil. Utilizarea unei asemenea maşini s-a dovedit rapid limitată de nivelul ridicat de inflamabilitate al acestui agent.

În 1876 Carl von Linde, datorită utilizării amoniacului ca agent frigorific, permite adevărata dezvoltare a instalaţiilor frigorifice prin comprimare mecanică de vapori. În 1880, introducerea unui nou agent frigorific, anhidrida carbonică, reprezintă începutul utilizării instalaţiilor frigorifice pentru îmbarcarea la bordul navelor a produselor alimentare.

În 1920, prin utilizarea anhidridei sulfuroase şi a clorurii de metil, apar primele maşini frigorifice de uz casnic sau comercial.

Începând din 1930, apar primele hidrocarburi fluorurate şi clorurate (CFC). Datorită caracteristicilor foarte interesante din punct de vedere termodinamic şi datorită marii lor stabilităţi atât termice cât şi chimice, utilizarea acestora va aduce o ameliorare considerabilă atât a fiabilităţii cât şi a siguranţei în funcţionarea instalaţiilor frigorifice cu compresie mecanică. Aşa se explică de ce în comparaţie cu amoniacul şi clorura de metil, aceste substanţe poartă denumirea de agenţi frigorifici de siguranţă.

În numeroase ţări, pe lângă denumirea de freoni, agenţii frigorifici pot fi întâlniţi şi sub diverse denumiri comerciale, care pentru acelaşi produs diferă de la ţară la ţară şi de la un producător la altul. R12 de exemplu, este numit Forane12 (denumirea comercială a Uzinei Kuhlmann din Franţa), Flugene12 (denumirea comercială a firmei Pechine Saint-Gobain din Franţa), sau Genetron12 (denumirea comercială a societăţii AlliedChemical din S.U.A.). În unele publicaţii ştiinţifice, chiar şi denumirea de freoni, pentru desemnarea agenţilor frigorifici, este considerată comercială.

Capitolul 1

1.1. Prezentare grupă de produse: Frigidere

Un frigider este un aparat sau o instalație pentru producerea și menținerea frigului, adică a temperaturii mai joase decât a mediului ambiant, principiu descoperit de Carl von Linde. Se compune de obicei dintr-o incintă izolată termic (un dulap) și răcită de o instalație producătoare de frig, o pompă de căldură care scoate căldura din interior, aducând incinta la temperatură mai mică decât cea a mediului ambiant. Folosirea frigiderelor este larg răspândită în domeniul casnic, fiind folosite în bucătărie pentru conservarea alimentelor. Instalațiile mai mari, folosite în industrie și în alimentația publică sunt cunoscute ca instalații frigorifice.

1.2. Principiu de funcţionare

Sunt maşini termice care au rolul de a prelua căldură de la un mediu având temperatura mai scăzută şi de a o ceda unui mediu având temperatura mai ridicată. Mediul cu temperatura mai scăzută, de la care se preia căldură este denumit sursa rece, iar mediul cu temperatura mai ridicată, căruia i se cedează căldură, este denumit sursa caldă. Deoarece au capacitate termică infinită, temperaturile surselor de căldură rămân constante chiar dacă acestea schimbă căldură.