Implicațiile adoptării monedei euro asupra comerțului exterior al României

Introducere

Uniunea Europeana isi propune drept obiectiv asiguraraea unui comert liber si echitabil, respective a unui sistem commercial in cadrul caruia toate tarile sa poate face comert pe baze egal şi in absenţa barierelor protecţioniste. Aceste deziderate implică atat o egalitate a şanselor, cat şi transparenţă. Avand in vedere ca Romania dispune de o importanta suprafata destinata agriculturii ca “beneficiaza” de avantaje climatice si importante mari cantitati de cereale, in conditiile integrarii in UE, ea trebuie sa redevina producator, dar si exportator, prin sporirea competitivitatii pe toate sectoarele; toate acestea se vor imbunatati doar in cazul in care vom adopta moneda unica, euro, care va impulsiona exporturile si comertul exterior

Exportul constituie unul din cei mai importanti factori de crestere economica si de dezvoltare a comertului exterior. Pentru Romania, cresterea exportului a devenit o prioritate nationala, in conditiile unui deficit cronic al balantei comerciale.

1. Aparitia monedei euro- scurt istoric

Conceptul dateaza din anii ‘60. Parintii spirituali ai Uniunii Europene actuale au avut în vedere crearea unei Piete Unice, caracterizate prin libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului. În cadrul Pietei Unice, urma sa se dezvolte o zona (asa-numita Uniune Economica si Monetara) caracterizata prin utilizarea unei singure monede, atat ca necesitate economica, cat si ca element firesc al Pietei Unice. Consiliul European de la Madrid, decembrie 1995 a decis ca numele dat monedei europene să fie acela de Euro, nume care simbolizează Europa şi care să fie acelaşi în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene.

Este moneda unica europeana incepand cu 1 ianuarie 1999. Ea s-a transformat într-o realitate a pietelor financiare si a mediului de afaceri, incepand cu acea data, urmand ca de la 1 ianuarie 2002 sa devina o realitate si-n buzunarele cetatenilor.

Uniunea Europeanã Economicã şi Monetarã (EMU) este o înţelegere între naţiunile europene participante în vederea de a împartãşi o monedã unicã, euro, şi o politicã economicã unicã cu un set de condiţii de responsabilitate fiscalã. Actualmente, sunt 27 State Membre cu nivele de integrare variate în EMU. Treisprezece State Membre au adoptat moneda euro: Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Itala, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovenia şi Spania. Alte trei State Membre, Marea Britanie, Danemarca şi Suedia, nu au nici un plan imediat în privinţa adoptãrii monedei euro. Alte unsprezece State Membre, Cipru, Malta, Letonia, Lituania, Estonia, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România şi Bulgaria, sunt în stagii diferite ale adoptãrii monedei euro şi cel mai probabil vor adera la zona euro în urmãtorii zece ani.

Drumul euro s-a dovedit destul de sinuos şi cu multe opriri. Euro a fost introdus în trei faze distincte.

Prima fază a început la 2 mai 1998 şi s-a încheiat la 1 ianuarie 1999. Ea a început printr-o reuniune specială la nivel înalt a Uniunii Europene, la Bruxelles, în care se determinau cele 11 naţiuni membre ale Uniunii Europene care vor lua parte la Uniunea monetara.

In cele opt luni ale primei faze s-au realizat :

- Infiintarea noii Banci Centrale Europene;

- Ajustările finale ale sistemelor legale naţionale pentru adaptarea la noua monedă şi prima emisiune de bancnote şi monede euro.

Faza a doua a început la 1 ianuarie 1999 şi a debutat cu introducerea euro ca monedă oficială în cele 11 ţări care formează zona monedei unice; miniştri de finanţe din ţările europene au blocat în mod irevocabil ratele de schimb între euro şi cele 11 monede componente. Această fază atrage după sine, de asemenea, transferul autorităţii în domeniul politicii monetare către Banca Centrală Europeană.

Ultima fază va înregistra prima introducere în circulaţie a bancnotelor şi monedelor euro. Însă nu orice ţară poate adopta euro. Atunci când liderii Uniunii Europene s-au întâlnit la Maastricht, pentru a redacta proiectul Tratatului asupra Uniunii Europene, ei au creat obiective economice speciale, numite şi cerinţe legate de admitere, care trebuie să fie îndeplinite de orice ţară care doreşte să participe. Aceste obiective sunt cunoscute drept criteriile de convergenţă, sau criteriile de la Maastricht.