Încălțămintea - mărfuri nealimentare în comerț

Sectiunea 1 – Aspecte generale privind incaltamintea

1.1 Scurt istoric

Încălțămintea este denumirea generică a tuturor produselor care sunt confecționate special pentru acoperirea și protecția labei piciorului. În această categorie intră: ghetele, pantofii, cizmele, bocancii, papucii, sandalele, adidașii dar nu și ciorapii.

Cea mai veche piesa de încălțăminte a fost descoperită în Oregon, SUA și are o vechime de aproximativ 10. 000 de ani și este o sanda realizată din fibrele copacului Artemisia tridentata. În anul 2008 în situl arheologic Areni 1 din Armenia a fost găsit cea mai veche piesă de încălțăminte realizată din piele, cusută în formă de opincă. Este bine păstrată și are o vechime de 5500 ani. Acest obiect de încălțăminte este cu circa două sute de ani mai vechi ca papucul omului zăpezi Ötzi care a fost găsit în Alpi și care are o vechime de 5300 ani.

Vechii egipteni foloseau ca încălțăminte un fel de papuci realizați din palmier sau scoarță de papirus. Grecii antici își realizau încălțămintea din plută care era legată de picior cu ajutorul unor șnururi din piele, încălțăminte care se numea kothornos.

Standardul de viaţă actual al populaţiei, precum şi cerinţele mereu crescânde ale acesteia, necesită o atenţie deosebită asupra produceri încălţămintei. Pentru a satisface cât mai mult cerinţele cumpărătorilor şi pentru a creşte mereu volumul desfacerilor în comerţ, este necesar să se ţină cont de următoarele cerinţe ale consumatorilor faţă de caracteristicile încălţămintei:

Comportarea la purtare se referă la asigurarea unor proprietăţi de igienă şi protecţie a piciorului la un mers normal. Încălţămintea trebuie să fie impermeabilă, dar să permită totodată "respiraţia piciorului", să-l apere de frig, să nu-i producă prea multă căldură, să-i menţină umiditatea şi temperatura corespunzătoare.

Comoditatea şi confortul sunt cerinţe influenţate de proprietăţile materialelor din care este confecţionată încălţămintea, de greutatea şi dimensiunile încălţămintei, de adaptarea încălţămintei la forma piciorului.

Creşterea duratei de exploatare a încălţămintei necesită folosirea unor materiale corespunzătoare calitativ, a unui proces tehnologic bine executat, a posibilităţilor de reparare uşoară a încălţămintei.

Aspectule estetic exterior conform liniei moderne, pentru satisfacerea unor materii prime şi auxiliare corespunzătoare fiecărui sortiment de încălţăminte, prin folosirea unor sisteme de confecţionare şi finisare adecvate, prin alegerea unor modele şi calapoade corespunzătoare.

1.2 Etapele procesului tehnologic de obtinere a incaltamintei

Fazele principale ale procesului tehnologic de confecţionare a încălţamintei sunt :

• pregătirea materiei prime şi auxiliare pentru croire şi ştanţare

• croirea şi prelucrarea detaliilor părţii de sus a încălţămintei

• coaserea

• ştanţarea şi prelucrarea detaliilor de jos ale încălţămintei

• asamblarea părţilor încălţămintei

• finisarea

1. Pregătirea materiei prime şi auxiliare pentru croire si ştanţare - alegerea şi sortarea materialului pentru feţe, talpă, părţi intermediare in funcţie de felul incălţămintei.

2. Croirea si prelucrarea detaliilor părţii de sus a încăltămintei - din materialele : elastice, rezistente, cu aspect exterior plăcut, fără defecte.

Piesele componente ale părţii de sus a încalţămintei:

• Vârful (a) – acoperă partea din faţă a piciorului, el trebuie să fie suficient de gros si rezistent.

• Căputa (b) – corespunde părţii de îndoire a piciorului şi uneori poate forma o singură piesă împreună cu vârful. Se confecţionează din piele densă, rezistentă moale şi flexibilă.

• Carâmbii (c) – sunt piesele laterale ale încalţămintei. Pot fi scurţi (la pantofi şi sandale) şi lungi (la ghete, bocanci cizme

• Ştaifurile (d) – existente in regiunea călcâiului, formate din una sau două piese de înălţime mică şi egală. (din material rezistent fiind o piesă care contribuie la menţinerea formei încalţămintei).

• Limba (i) – fereşte piciorul de presiunea şireturilor, împiedică apa şi praful să pătrundă în încalţăminte.

• Burduful (f) – este o limbă de dimensiuni mai mari fixată la căpută si carâmbi.

• Vipuşca (e) – o bentiţă care intăreşte cusăturile din spate ale carâmbilor şi ştaifurilor.

• Etichetele (g) – piese care intăresc partea de sus a carâmbilor.

• Piese decorative (h) – au rolul de a infrumuseţa încalţămintea: funduliţe, butoni, catarame, etc.

Fig. Nr 1.1

Pentru mărirea rezistenţei la solicitările mecanice din timpul confecţionării şi purtării, dar şi cu scop estetic, se folosesc căptuşelile, pe feţele interioare ale încalţămintei. Executate din meşină sau pânză. Croirea partilor de sus se face manual cu un cuţit special sau mecanic cu un cuţit bandă (se subţiază la margini pentru a se putea coase şi îndoi uşor, se ung, se îndoiesc şi li se adaugă căptuşelile interioare).

3. Coaserea se execută cu maşini de cusut ( cusături simple - pe un rând, cusături duble - pe două rânduri sau în zig-zag ). Este o operaţie importantă care ajută la rezistenţa încălţămintei.

4. Ştanţarea şi prelucrarea detaliilor părţii de jos a încălţamintei- cu materiale care să asigure durabilitate, izolare termică şi rigiditate.