Inteligența Emoțională în Leadership

Chiar dacă rădăcinile conceptului de inteligenţă emoţională în unele dintre concluziile ceracetărilor din anii ’30, conform cărora anumite aspecte ale inteligenţei umane ţin mai mult de sfera “inteligenţei sociale” decât inteligenţei academice, cei care l-au definit şi l-au impus atenţiei specialiştilor în anul 1990 au fost psihologii americani John Mayer şi Peter Salovey.

Iniţial conceptul se referea la capacitatea umană de a monitoriza şi manageria propriile emoţii în raport cu sine şi cu ceilalţi, de a le recunoaşte şi înţelege şi a transforma aceste informaţii în direcţii de gandire şi acţiune. Ulterior ei au extins definiţia, incluzând în conceptul de inteligenţă emoţională capacitatea de cunoaştere şi exprimare a emoţiilor proprii (fie verbal fie non – verbal), a emoţiilor celorlalţi (prin percepţia non – verbală sau empatie), capacitatea de a controla aceste emoţii (atât cele proprii, cât şi ale celorlalţi) şi de a le utiliza benefic, printr – o gândire creativă, planificare flexibilă, redirecţionarea atenţiei sau impulsionarea motivaţiei.

Cu alte cuvinte inteligenţa emoţională reprezintă setul de abilităţi pe care le foloseşte o persoană pentru a citi, înţelege şi reacţiona efectiv la semnalele emoţionale transmise de alţii sau de ea însuşi. Fundamentele inteligenţei emoţionale sunt:

1. Cunoaşterea emoţiilor personale (autocunoaşterea)

Este considerată “piatra de temelie a inteligenţei emoţionale” şi se referă la capacitatea de recunoaştere a unui sentiment atunci când el apare. Conştientizarea propriilor emoţii, prin atenţie şi evaluare obiectivă, precum şi a efectelor acestora asupra comportamentului, respective impactul asupra celorlalţi, înseamnă implicit şi cunoaşterea punctelor forte şi a limitelor personale, respective o deschidere mai mare spre a învăţa din experienţă şi spre autocontrol.

2. Autocontrolul (gestionarea emoţiilor)

Autocontrolul reprezintă capacitatea de stăpânire a propriilor stări şi impulsuri, în special în situaţiile dificile, de a alege variante inteligente de răspuns interacţional, bazate pe flexibilitate, inovaţie, empatie, realism şi optimism. Cei care nu reuşesc autocontrolul emoţional au dificultăţi de adaptare la schimbare, de reechilibrare în faţa stresului şi a frustrării, eşuând de cele mai multe ori în stări psihice negative.

3. Motivaţia de sine

Motivaţia reprezintă fundamentul autocontrolului emoţional şi, implicit al performanţei, eficienţei şi creativităţii în toate domeniile. Subordonarea emoţiilor unui scop colorează acţiunea, o vitalizează şi o susţine din interior, modelează stilul relaţional pentru a accelera succesul. Controlând emoţia, o poţi folosi pentru a – ţi atinge scopurile. Te poţi motiva pentru a-ţi atinge obiectivele inhibându – ţi impulsurile.

4. Conştiinţa socială (recunoaşterea emoţiilor în ceilalţi)

Conştiinţa socială înseamnă capacitatea de a înţelege sentimentele, nevoile şi grijile celorlalţi, de a le “citi” stările şi de a putea realiza conectarea emoţională la ele prin empatie. Persoanele cu un înalt nivel empatic sunt mult mai atente la semnalele sociale subtile ce indică de ce au nevoie sau ce vor ceilalţi şi în mod cert au success în ărofesii care presupun un nivel mai mare de interacţiune socială şi comunicare.

5. Managementul relaţiilor interpersonale

Managementul relaţiilor interpersonale reprezintă capacitatea de a stabili relaţii pozitive cu ceilalţi, simţindu – i şi înţelegându – i empatic. Arta de a stabili relaţii înseamnă în mare parte capacitatea de a gestiona emoţiile celorlalţi prin flexibilitate relaţională, respectiv capacitatea de adaptare permanentă a stilului de comunicare la oameni şi situaţii

Aceste cinci abilităţi se întrepătrund şi se afectează reciproc. Primele trei privesc capacităţile intrapersonale ale individului, ultimele două se referă la relaţionarea lui cu ceilalţi (capacitati interpersonale).

Care este influenţa Inteligenţei Emoţionale în leadership

Nu există un singur stil eficient de leadership. Desigur, capacităţile intelectuale şi tehnice joacă un rol important, ele fac aşa încât succesul în poziţia de leader să fie posibil, dar probabilitatea succesului e garantată inteligenţa emoţională.

Cum recunoşti cele cinci componente ale Inteligenţei Emoţionale într-un leader

Daniel Goleman propune următoarele indicii:

Cunoaşterea emoţiilor personale (autocunoaşterea): Leaderul are încredere în forţele sale pe care şi le evaluează în mod realist. De asemenea, leaderul conştient de sine e capabil să râdă de el însuşi la fel cum îşi manifestă umorul şi faţă de alţii.

Autocontrolul (gestionarea emoţiilor): Leaderul este un om de încredere, integru, pe care nu îl sperie ambiguitatea unei situaţii căreia trebuie să-i facă faţă şi este deschis la schimbare.

Motivaţia de sine: Leaderul manifestă o dorinţă puternică de a-şi atinge obiectivele, este optimist şi dedicat organizaţiei din care face parte.

Conştiinţa socială (recunoaşterea emoţiilor în ceilalţi): Leaderul este specialist în a recunoaşte şi a încuraja talentele celorlalţi, este sensibil la diversitatea culturală a angajaţilor, se pricepe să – i satisfacă pe clienţi.

Managementul relaţiilor interpersonale: Leaderul iniţiază şi gestionează cu success schimbarea în organizaţie, este persuasiv, este foarte bun în crearea şi conducerea echipei.