Metode de Tranzacționare în Comerțul Internațional

Motto: ”Comerţul, e bine să o spunem, este nu numai un schimb de produse, dar în acelaşi timp, şi un schimb de cunoştinţe, un fel de a uni între ele diferite naţiuni”.

Nicolae Iorga

Introducere.

O dată cu formarea primelor graniţe naţionale, afacerile internaţionale au fost conduse de naţiuni sau individual. În multe cazuri, afacerile internaţionale, singure, au fost o forţă majoră în delimitarea graniţelor şi schimbarea istoriei economiei mondiale. Încă de pe vremea Imperiului Roman, obţinerea de beneficii din tranzacțiile internaţionale era văzută ca un instrument al politici naţionale. Afacerile internaţionale au înflorit în imperiu contribuind la îmbunătăţirea modului de viaţă, aceasta devenind model pentru cei din afară. Curând, oraşe şi naţiuni care nu făceau parte din acesta s-au decis să se afilieze imperiului. Ei au fost de acord să plătească tribut si taxe deoarece beneficiile erau mai mari decât dările.

Actuala revoluţie tehnico-ştiinţifică a devenit cel mai important factor de dinamizare a economiei mondiale şi de influenţare a diviziunii mondiale a muncii; ea generează o accentuare a interdependenţelor economice dintre state, respectiv fiecare stat trebuie să participe într-o măsură mai mare sau mai mică şi într-o formă sau alta la circuitul economic mondial. Aspectele invocate obligă firmele care deţin puterea (ponderea) într-o economie să privească la nivel de glob derularea afacerilor pe termen lung, deoarece asistăm la un proces de globalizare a afacerilor.

Tranzacţiile comerciale internaţionale, ca rezultat al activităţii economice şi o formă de interacţiune a agenţilor economici, reprezintă un element indispensabil al relaţiilor economice internaţionale, care, prin mecanismul său contribuie la implicarea agenţilor economici din diferite ţări în procesul de constituire a economiei globale postindustriale.

Majoritatea ţărilor cu o economie de piaţă avansată parcurg etapa dezvoltării postindustriale, în timp ce ţările mai slab dezvoltate, inclusiv Republica Moldova, rămân în urma acestui proces. Totuși, economia de piaţă a creat pentru Republica Moldova posibilităţi largi pentru dezvoltarea relaţiilor economice externe, pentru organizarea şi derularea tranzacţiilor comerciale internaţionale şi în prezent ţara noastră parcurge calea transformărilor şi deschiderii economice, proces, ce trebuie gestionat ţinând cont de experienţa internaţională.

1. Metode de tranzacționare în Comerțul Internațional

Exportul şi importul de produse sau servicii sunt realizate atât de firmele naţionale, de toate dimensiunile, cât şi de firmele multinaţionale. Primele contacte cu pieţele externe care presupun operaţiuni de export-import cu caracter accidental sunt derulate în general prin intermediari. La modul general, privite lucrurile din unghiul firmelor producătoare, există două forme principale de derulare a activităţii de export-import;

a) export-importul indirect. Implicarea indirectă presupune participarea firmei în afacerea internaţională prin intermediul unei entităţi specializate. În consecinţă firma nu intră în contact direct cu partenerii externi. Are loc o concentrare a funcţiilor comerciale în entităţi autonome. Multe firme sunt exportatori şi importatori indirecţi, deseori fără ştirea lor. De exemplu, marfa poate fi vândută unei firme pe piaţa internă care ulterior o vinde peste hotare. Este mult mai frecvent întâlnit cazul când furnizorii mici livrează produsele lor marilor corporaţii multinaţionale acestea din urmă vânzându-le în străinătate.

b) export-importul direct constă în faptul că producătorul îşi realizează prin propriile compartimente, deci cu propriile mijloace fie exportul, fie importul de mărfuri şi servicii. În acest caz este de presupus că producătorul exportator, pe lângă produse sau servicii competitive, dispune de structuri capabile să realizeze acţiuni de promovare, negociere, contractare şi derulare a operaţiunii de export.

Până în momentul în care producătorii ajung să practice vânzarea directă către agenţii economicii străini trec de regulă un număr însemnat de ani, care pot fi de ordinul zecilor. Cele mai multe firme mici şi chiar mijlocii rămân în stadiul export-importului indirect. Se poate afirma că internaţionalizarea afacerilor unei firme debutează cu export-importul indirect şi se încheie cu producerea de mărfuri în filiale constituite în străinătate.