Miere de albine - protecția consumatorilor

CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

Prezenta lucrare vizează probleme ale manoperelor frauduloase comise asupra mărfurilor alimentare, cu referinţă la produsele apicole.

Printre problemele tratate de merceologie se află şi identificarea modalităţilor de falsificare şi alterare cauzate de prepararea, conservarea şi păstrarea necorespunzătoare a mărfurilor.

Consider acest subiect, al manoperelor frauduloase, ca fiind necesar, în particular pentru consumator, el fiind cel mai mult afectat de aceste probleme. În condiţiile prezente, riscurile la care este supusă sănătatea consumatorului sunt determinate cu predilecţie de:

- rapiditatea transformărilor care duce la procese din ce în ce mai productive;

- evoluţia tehnologiei care face posibilă crearea continuă de noi produse (corespunzătoare cerinţelor şi evoluţiei pieţei actuale);

- practicile de falsificare a mărfurilor, începând cu mărfurile alimentare;

- declaraţiile false privind caracteristicile mărfurilor alimentare sau condiţiile de livrare;

- fraudele produse în comercializarea mărfurilor.

Aceste manopere n-au scăzut din intensitate pe măsura dezvoltării societăţii omeneşti, ci dimpotrivă, la nivelul unor agenţi economici mici şi chiar mijlocii au căpătat amploare, prin practici subtile şi sofisticate.

CAPITOLUL I

Cunoaşterea manoperelor frauduloase

I.1. Terminologie. Definiţii

Marfa este un bun economic care serveşte producţiei sau satisfacerii nevoilor oamenilor, destinat vanzării-cumpărării, prin tranzacţii de piaţă.

Prin noţiunea de „mărfuri alimentare” (sau pe scurt „aliment”) se înţeleg toate substanţele, sau produsele prelucrate, parţial prelucrate, sau neprelucrate destinate a fie ingerate de oameni. Această noţiune include şi băuturile, gumele de mestecat şi toate substanţele, inclusiv apa, aflate intenţionat în produsele alimentare în cursul preparării, fabricării sau altor tratamente.

Anomaliile voluntare ale mărfurilor, cunoscute sub denumirea de fraude, se referă la acţiunea voită şi precisă de obţinere a unui profit comercial ilicit. Fraudele sunt rezultatul unei erori provocate. În limbajul curent, frauda, conform Dicţionarului Explicativ Român, are înţelesul de înşelăciune, act de rea-credinţă săvârşit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; complex de acte neoneste aplicate în raporturile comerciale.

Falsificarea este operaţia de obţinere a unui produs asemănător cu altul, deja existent în comerţ, operaţie efectuată în scop de înşelăciune şi de obţinere a unor venituri ilicite. Particularizând la mărfuri alimentare, falsificarea este o operaţiune frauduloasă care constă în modificarea raportului ponderal între componentele unui produs, fără a efectua vreo aditivare cu alte substanţe.

Substituirea constă în modificarea compoziţiei unui aliment, înlocuind parţial o substanţă sau mai multe cu altele, de calitate şi valoare inferioară.

Falsificare sau substituire în domeniul calităţii constituie orice înşelăciune sau tentativă de înşelăciune privind natura, caracteristicile calitative, compoziţia, conţinutul în substanţe utile, înlocuirea în componenta produsului a unor substanţe cu altele vătămătoare sănătăţii, precum şi folosirea de denumiri, descrieri sau alte declaraţii false privind originea, cantitatea sau identitatea mărfurilor sau serviciilor, care contribuie la stabilirea valorii produsului.

Frauda sanitară constă în nocivizarea produselor prin falsificare, contrafacere sau prin substituire.

Contrafacerea se constată când produsul introdus în comerţ are compoziţia şi indicii de calitate diferiţi de cele normale sau declarate.

I.2. Tipuri de manopere frauduloase

Fraudele, substituirile şi falsificările mărfurilor se înscriu în categoria mărfurilor frauduloase, a căror amploare a crescut pe măsura dezvoltării societăţii omeneşti.

Nu există o clasificare universal valabilă a categoriilor de fraude, dar cea mai cunoscută împarte fraudele în patru categorii:

- Înşelăciuni

- Falsificări

- Contrafaceri

- Fraude care se perpetuează la nivelul prezentării

ÎNŞELĂCIUNEA este dată de diferenţa dintre ceea ce se achiziţionează şi ceea ce reprezintă bunul achiziţionat în realitate. Sunt recunoscute mai multe tipuri de înşelăciune:

- Înşelăciune asupra naturii sau identităţii mărfii, atunci când obiectul contractării îl face un produs veritabil iar în locul lui este vândută o imitaţie (de exemplu, în cazul bijuteriilor, în loc de aur poţi cumpăra alamă);

- Înşelăciune privind calitatea, atunci când producătorul sau comerciantul nu livrează beneficiarului calitatea prescrisă şi definită în contract, aşteptată de către consumator; ca o subclasificare întâlnim comercializarea de :

• mărfuri viciate

• mărfuri degradate

Mărfurile viciate şi mărfurile degradate se află în ipostaze de mărfuri anormale, care au proprietăţi inferioare sau în diferite grade ale noncalităţii. Aceste mărfuri sunt fie greu vandabile sau nevandabile, fie scoase din circuitul alimentar. Se consideră manoperă frauduloasă, scoaterea la vânzare a unor astfel de mărfuri alimentare.

Vicierile se pot produce mai ales în timpul fabricaţiei mărfurilor alimentare datorită erorilor, omisiunilor, nerespectării tehnologiilor specifice de prelucrare. Ele constituie forme anormale de stare fizică a produselor şi sunt denumite curent defecte. Defectul se referă la o abatere perceptibilă faţă de caracteristicile specificate sau dorite ale produsului, care face ca acesta să fie mai puţin apt sau necorespunzător pentru utilizare.

Defectele produselor alimentare sunt generate de variate surse, incluzând:

- materiile prime şi ingredientele utilizate, de calitate îndoielnică;

- personalul care manipulează defectuos produsele;

- utilajele şi echipamentele de transport inadecvate etc.

Defectele mărfurilor alimentare sunt bine studiate, descrise şi de o mare varietate la fiecare tip de marfă alimentară. De asemenea, este bine stabilit efectul fiecărui defect asupra vandabilităţii mărfii. Din acest punct de vedere, defectele sunt grupate în:

- defecte minore, acceptabile în tranzacţiile comerciale cu sau fără reducere de preţ;

- defecte majore, care provoacă refuzul acceptării mărfii sau o acceptare condiţionată de o reducere de preţ semnificativă.

- defecte critice, care determină eliminarea mărfii din circuitul comercial, cu sau fără distrugerea ei fizică, deoarece prezintă pericol pentru securitatea omului şi deseori a mediului înconjurător.