Norme internaționale ISO utilizate la fabricarea produselor electromecanice

I. ARGUMENT

Standardizarea reprezintă o activitate organizată, de limitare la un minimum raţional necesar a varietăţii produselor şi mărcilor de materiale necesare fabricării acestora, prin elaborarea de noi standarde şi revizuirea lor.

Prin standarde se realizează următoarele:

• Se asigură în mod unitar şi general ridicarea calităţii produselor la nivelul celor mai bune realizări pe plan naţional şi mondial;

• Se realizează creşterea gradului de competitivitate a produselor pe plan internaţional;

• Are loc formarea unor serii mari de produse;

• Creşte gradul de prelucrare a produselor, prin valorificarea superioară a materiilor prime şi materialelor.

Activitatea de standardizare presupune un ansamblu de tehnici colective, care permit să se determine definiţiile, caracteristicile, dimensiunile, calităţile, metodele de încercare şi testare, regulile de întrebuinţare a obiectelor sau a produselor şi să se aplice standarde astfel elaborate. Prin standardizare rezultă dispoziţii privind utilizări comune şi repetate, urmărind obţinerea unui grad optim de ordine la un moment dat.

La baza activităţii de standardizare stă standardul. Standardul este un document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut, care prevede reguli, prescripţii şi caracteristici referitoare la diferite activităţi, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine la un moment dat.

ISO defineşte standardul ca fiind “o specificaţie tehnică, elaborat cu cooperarea sau aprobarea părţilor interesate, bazat pe rezultatele ştiinţei, tehnologiei şi observaţiei care este aprobat de un organism calificat şi care vizează avantajele societăţii în ansamblul său.” Datorită dezvoltării fără precedent a activităţii economice precum şi a lărgirii schimburilor pe pieţele naţionale şi internaţionale, rolul şi importanţa standardelor a crescut, fiind considerate în prezent un factor important în progresele înregistrate în domeniul tehnic, în ridicarea calităţii produselor şi serviciilor, precum şi facilitarea schimburilor comerciale internaţionale.

Analizând importanţa şi necesitatea standardizării se desprind funcţiile acestei activităţi complexe:

1. Ridicarea calităţii produselor în concordanţă cu protecţia consumatorilor şi a mediului înconjurător;

2. Tipizarea, unificarea şi agregarea sortotipodimensiunilor;

3. Facilitarea schimburilor pe pieţele naţionale şi internaţionale.

1. În condiţii de concurenţă dură este necesară găsirea acelor soluţii care să permită realizarea de produse şi servicii care să satisfacă cât mai bine nevoile consumatorului în condiţiile unui preţ accesibil.

Pe de altă parte, în ultimele decenii, se ridică tot mai acut problema protejării mediului înconjurător, a realizării unei activităţi economice care să nu distrugă mediul şi să-l conserve şi protejeze cât mai bine. Pentru realizarea acestor deziderate, standardizarea încearcă să găsească limitele între care se pot desfăşura anumite procese, cifre care indică pe de o parte calitatea minimă ce trebuie să pătrundă pe piaţă, iar pe de altă parte, limitarea consecinţelor poluării la valori rezonabile care să nu aducă atingeri mediului înconjurător. Aceste limite diferă de la ţară la ţară, diferenţele între standarde fiind impuse de nivelul de dezvoltare tehnico- ştiinţifică. În general însă, se tinde la o aliniere a standardelor urmărind ţările puternic dezvoltate. Aceste alinieri trebuie să se facă în primul rând în domeniul tehnic şi apoi în cel scriptic. Revizuirea la anumite intervale de timp a standardelor este o necesitate care derivă din imperativul de a nu rămâne în urma progresului, a decoperirilor din domeniul tehnic şi tehnologic care au impact puternic în economia mondială.

2. Tipizarea reprezintă o latură a standardizării şi este importantă în producţie pentru că determină creşterea optimizării tehnologiilor de fabricaţie. Când în industrie există o contradicţie între diversificare şi unificare, tipizarea se spune că reprezintă o cale de rezolvare a acestei probleme.

Prin tipizare se realizează simplificarea, eliminarea variantelor care nu sunt necesare, se stabileşte o gamă raţională tehnic şi economic şi mărimi de produse, adecvate necesităţilor într-o anumită perioadă de timp.

Unificarea tipodimensională a produselor reprezintă o activitate prin care însuşirile şi condiţiile de bază pentru câteva dimensiuni de produse sunt asociate într-o dimensiune tip, selectată dintre cele existente sau nou concepute.

Un ansamblu este considerat unificat dacă poate fi utilizat fără modificări în cel puţin două produse diferite. Unificarea are avantajul că măreşte gradul de interschimbare a pieselor. Se cunosc două tipuri de unificare tipodimensională a produselor:

• unificarea tipodimensională pe orizontală, care este posibilă numai între tipodimensiuni de produse vecine, ca urmare a parametrilor diferiţi ai acestora;

• unificarea tipodimensională pe verticală, care se bazează pe utilizarea unor elemente unificate între maşini care, deşi distincte ca destinaţie funcţională, au parametri sensibili egali între ei.

3. Prin această funcţie se asigură înlesnirea, uşurarea schimburilor de mărfuri şi informaţii tehnico- ştiinţifice pe piaţa internă şi internaţională. Prin existenţa standardelor la diferite nivele se uşurează mult modul de comunicare. Contractele încheiate între parteneri, nu mai enumeră o mulţime de probleme, ci pur şi simplu se fac referiri la anumite standarde bine definite şi stabilite de ambii parteneri. Simbolizările şi codificările permit o comunicare facilă indiferent de limba vorbită de parteneri. Prin standardizare se definesc anumiţi termeni care nu permit astfel apariţia unor neînţelegeri. De asemenea, se permite prelucrarea uşoară a datelor, o comunicare mai rapidă, în special în condiţiile mijloacelor moderne de prelucrare a informaţiilor şi transmiterilor de date.