Piața cerealelor

INTRODUCERE

Alegerea temei “Evaluarea calitatii produsului cereale pentru micul dejun” este data de importanta pe care consumul de cereale incepe sa o aiba in obiceiurile de consum ale romanilor. Cerealele au devenit unul din principalele subiecte din lumea sănătăţii şi nutriţiei de astăzi.

Piata cerealelor destinate micului dejun reprezinta un segment de consum cu o pozitie bine delimitata in piata, pentru care magazinele aloca tot mai mult spatiu la raft. Retailerii au intuit astfel potentialul de crestere al categoriei care vine din decalajul important dintre consumul local si cel european, multe nise din categorie fiind inca slab exploatate in Romania.

Atunci când oamenii primitivi au început să introducă cereale în regimul lor alimentar, ei consumau boabele întregi sau măcinate, fără să se piardă nimic din compoziția plantei. Astăzi, cerealele sunt procesate și din păcate ajungem să consumăm numai anumite părți din plantă, nu neapărat cele mai hrănitoare. Faina albă de grâu și orezul decorticat nu reprezintă cea mai bună opțiune pentru un regim alimentar sănătos. Prin tehnicile moderne de preparare s-a început să se adauge fier, vitamine, calciu.

Cerealele conţin 70 – 77% glucide, ele fiind din acest punct de vedere cel mai bun furnizor al acestui element nutriţional, principala sursă de energie.

In tarile vest-europene sunt un aliment de baza pentru majoritatea familiilor. In marile magazine din lume sunt al treilea produs vandut, dupa bauturile nonalcoolice si lapte.

Unele cereale gata preparate pentru micul-dejun nu sunt prea sanatoase deoarece contin zahar si aditivi alimentari suspecti, iar cercetatorii in nutritie vin si ei sa confirme acest fapt aratand ca cele mai sanatoase cereale de servit la micul-dejun sunt cele simple, care nu au un gust deosebit sau chiar sunt complet fade.

CAPITOLUL 1 CARACTERIZAREA GENERALA A CEREALELOR PENTRU MIC DEJUN

1.1 Scurt istoric al produsului

Istoria lor a început în Statele Unite, în 1890. Cerealele pentru micul dejun au apărut în America, în 1890. John Harvey Kellogg, un tânăr medic american, a căutat împreună cu fratele său, Will Keith, să amelioreze alimentaţia pacienţilor din clinica lor, sanatoriul din Battle Creek (Michigan, SUA). Ei au avut ideea de a concasa grăunţele de ovăz şi de a prepara apoi făina la vapori.

Ulterior, le-au introdus în cuptor şi au obţinut astfel "fulgi de ovăz". Succesul pe care l-au avut aceste cereale l-a determinat pe Will Keith Kellogg să creeze, în anul 1906, societatea care avea să devină Kellogg Company, una dintre cele mai mari producătoare de cereale din lumea întreagă şi la ora actuală.

Fulgii de porumb au fost primele produse comercializate de această societate. Pentru a stimula vânzările, el a adăugat, în 1909, o ofertă specială: o carte de imagini cu animalele din junglă, pe care o oferea oricui cumpăra două pachete cu cereale. Timp de peste 20 de ani, Kellogg a experimentat noi cereale pentru a completa gama sa de produse.

Pe de altă parte, Max Bircher-Benner, un medic elveţian de la începutul secolului, a inventat reţeta de musli pe bază de fulgi de ovăz amestecaţi cu lapte, mere, nuci şi migdale

1.2 Etape ale procesului de obtinere a cerealelor pentru micul dejun

Cerealele nu pot fi consumate ca atare şi sunt supuse, deci, la diferite tratamente. În primul rând le este îndepărtat pericarpul, care este foarte rezistent la preparare şi greu de digerat pentru stomacul uman. Din motive strict economice, le este eliminat şi germenul care conţine lipide şi râncezeşte repede dacă este lăsat în sămanţă sau în făină. Ceea ce rămane este miezul, mai mult sau mai puţin eliberat de învelişurile sale, supus tratamentelor, care variază în funcţie de destinaţia sa.

În zilele noastre, grâul, orezul, ovăzul, porumbul şi meiul sunt cerealele consumate în întreaga lume, în timp ce secara, foarte puţin.

Valoarea nutriţională a cerealelor variază în funcţie de tratamentele la care sunt supuse. Cu cât sunt mai prelucrate, cu atât ele au mai puţine vitamine, săruri minerale şi fibre, deoarece toate acestea sunt concentrate în înveliş şi germen.

Totuşi, oricare ar fi tratamentul aplicat, cerealele îşi păstrează aproape întreg conţinutul de glucide, deoarece acestea sunt concentrate majoritar in miez.

Modul de fabricare a cerealelor pentru micul dejun este foarte simplu. Amidonul constituie substanta de baza. Boabelor de grâu, porumb sau orez le sunt adăugate zahăr, malţ sau sare. Ele sunt apoi introduse la vapori. Aceştia permit trasformarea amidonului în glucide pentru o digestie mai uşoară.

După această etapă, boabele sunt supuse unor preparări diverse, ce variază în funcţie de reţetă. Cerealele pentru micul dejun se prezintă sub mai multe forme, printre care fulgi din ovăz şi grâu, petale din porumb, biluţe de porumb sau ineluşe.