Politica Comerciala Comuna a UE

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Politica Comerciala Comuna a UE.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 34 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Comert

Cuprins

Introducere
Cap 1. Apecte teoretice privind politica comercială
1.1 Începuturile și evoluția politicii comerciale cumune UE
1.2. Ce reprezinta PCC?
1.3 De ce o politica comerciala comuna?
1.4 Care sunt obiectivele PCC?
1.5 Principiile Politicii Comerciale Comune a UE
1.6 Instrumentele politicii comerciale comune.
1.7 Răspunderea instituțională
Cap 2. Relațiile comerciale ale UE cu țările terțe
2.1 Acorduri comerciale preferenţiale încheiate de U.E. cu țări terţe
2.2 Acorduri comerciale nepreferenţiale încheiate de U.E. cu țări terţe
Cap 3. Regimul exportului, importului și SGP
3.1 Regimul exportului
3.2 Regimul importului
3.3 Sistemul generalizat de preferinte (SGP)
3.4 Relațiile dintre Uniunea Europeană și Organizația Mondială a Comerțului
Cap 4. Impactul adoptării politicii comerciale comune a Uniunii Europene în România
Cap 5. Impactul crizei economice asupra schimburilor comerciale ale Uniunii Europene
Concluzii
Bibliografie

Extras din document

Politica Comercială Comună a Uniunii Europene

De la înființarea sa, Uniunea Europeană și-a extins nu numai dimensiunea, prin aderarea de noi state membre, ci și domeniile în care a dezvoltat o politică comună europeană.

Uniunea Europeană a creat piața unică internă printr-un sistem de legi și reglementări ce garantează libertatea de circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor. A dezvoltat politici comune pentru comerț, agricultură și pescuit. De asemenea, a luat măsuri pentru punerea în practică a unei politici europene pentru dezvoltarea regională. UE și-a întărit poziția în ceea ce privește politica comună externă, justiția și afacerile interne.

Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene ce prevede crearea unei piețe comune având la bază principiul liberei circulații (a bunurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor), a stat la baza coordonării treptate a politicilor statelor membre și la dezvoltarea ulterioară a politicilor comune europene.

Domeniile în care se implică UE sunt următoarele: Politica Agricolă Comună, Pescuit, Siguranța Alimentară, Politica Industrială, Piața Internă, Audiovizual și Media, Cultură, Educație, Formare Profesională și Tineret, Combaterea Fraudei, Politica Fiscală, Politica Vamală, Cercetare și Inovare, Societatea Informațională, Energie, Transporturi, Protecția Consumatorilor, Mediu, Sănătate Publică, Politica Regională, Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Egalitate de Șanse, Dezvoltare, Extindere, Comerț, Relații Externe, Justiție, Libertate și Securitate, Politica Externă și de Securitate Comună (PESC), Ajutor Umanitar, Drepturile Omului.

1. Aspecte teoretice privind politica comercială

1.1 Începuturile și evoluția politicii comerciale comune UE

Elementele de bază ale politicii comerciale a UE (inclusiv politica vamală, ca parte constituentă) au fost creionate încă din momentul creării acestei entități prin Tratatul de la Roma privind crearea "Comunității Economice Europene", din 1957. Principiile de bază ale politicii comerciale a UE, așa cum au fost statuate prin Tratatul de la Roma și completate prin tratate și reglementări ulterioare, se vor păstra în timp, țările care au aderat mai târziu la grupare angajându-se să se conformeze acestora.

În cadrul Tratatului de la Roma se regăsesc fundamentele politicii comerciale europene. Grija manifestată de țările semnatare pentru acest domeniu este justificată prin prisma obiectivelor mai largi ale grupării, acelea ale creării în viitor a unei uniuni economice europene. Ori, în condițiile specifice momentului, crearea unei uniuni vamale între țările membre nu putea fi concepută și nu putea genera efecte benefice pentru statele membre în absența unui comportament articulat, coerent și uniform, la nivel de grupare în planul relațiilor comerciale externe ale grupării. Art. 110, într-unul din paragrafele sale, statutează că "Politica comercială comunitară va trebui să ia în considerare efectele favorabile pe care le va genera înlăturarea taxelor vamale între statele membre asupra creșterii competitivității și eficienței agenților economici."

Transpus în contextul pieței unice interne, acest articol parcă lasă să se înțeleagă că măsurile economice care vor revărsa efectele pieței unice asupra competitivității vor conduce și la o politică comercială mai liberală. Desigur, așa cum a stabilit și Curtea de Justiție, art. 110 este mai degrabă un pachet de bune intenții, fără prea mult efort concret la scară comunitară. Art. 112 se referă la amonizarea schemelor naționale de stimulare a exporturilor "la un nivel necesar pentru a se asigura că concurența între agenții economici din Comunitate nu va fi distorsionată. Astfel, Tratatul confirmă relația funcțională care există între uniformizarea regimurilor comerciale de export și concurența loiala pe piața internă. Dar art. 112 nu are caracter evident imperativ la nivelul legislației comunitare.

Din punct de vedere, atât al politicii industriale, cât și din cel al politicii în domeniul concurenței, comunitatea va continua să acționeze pentru armonizarea schemelor de subvenționare a exporturilor pe baza prevederilor unei politici comerciale comune conform art. 113.

Art. 113, cel mai clar și mai cuprinzător referitor la politica comercială, statutează că regimurile de comerț exterior vor trebui să aibă la bază reguli uniforme privind exportul și importul și menționează explicit "măsuri de protejare a schimburilor comerciale cum ar fi cele de retorsiune la dumping și subvenționare".

Cu toate intențiile de restrângere a protecționismului comercial și de promovare a liberalizării comerțului internațional, CE a menținut restricții importante în domeniul produselor agroalimentare, textilelor, autoturismelor, cărbunelui și oțelului, construcțiilor de nave, serviciilor. Chiar prevederile acordurilor intrenaționale pe produsele de bază n-au fost considerate obligatorii pentru Comunitate.

Prin Tratatul de la Roma nu se intenționa crearea unui bloc comercial închis, inaccesibil țărilor neparticipante la grupare, ci, dimpotrivă, cel puțin la nivel formal, abordarea relațiilor comerciale ale CEE avea la bază viziunea liberului schimb. Astfel, art. 110 al Tratatului de la Roma, este statuat faptul că "prin crearea unei uniuni vamale, Statele semnatare vor contribui, în conformitate cu interesul comun al grupării, la dezvoltarea armonioasă a comerțului internațional, la reducerea progresivă a restricțiilor comerciale și a barierelor tarifare din calea schimburilor comerciale internaționale".

Fisiere in arhiva (1):

  • Politica Comerciala Comuna a UE.doc