Proprietățile Generale ale Mărfurilor

Progresele continue în domeniul ştiinţelor aplicate, reflectate în caracteristicile ofertei de mărfuri, impun menţinerea învăţământului comercial la un nivel de actualitate tehnică suficient de apropiată de preocupările producătorilor de mărfuri, astfel încât viitorii specialişti din comerţ să constituie parteneri competenți şi cooperanţi pentru specialiştii din producţie. Acest deziderat este realizabil prin studio tehnico-practic temeinic, singura modalitate de a crea abilităţi şi disponibilitate la comunicare profesională.

În marea majoritate a situatiilor, obiectul cercetarii marfrilor il constituie, cu prioritate, elementele tehnice, intrucat acestea sunt cele ce defines cu maxima obiectivitate cvasitotalitatea marfurilor, chiar si in cazul marfurilor imateriale. Aceasta dominant a aspectelor tehnice este evident nu numai in literatura de specialitate si material legislative-normativa, ci si in materialele comerciale uzuale care subliniaza prioritar informatia tehnica.

De altfel, civilizaţia contemporană se caracterizează printr-o penetrare agresivă a elementelor tehnice în toate aspectele vieţii, fapt care prilejuieşte nenumărate avantaje, dar şi motive de îngrijorare. Tehnicizarea vieţii umane, la un nivel fără precedent în istoria omenirii, riscă să se deterioreze grav şi ireversibil echilibre în organizarea socială şi îndeosebi echilibre sensibile specific finite umane că entitate biologică.

Numeroase luări de poziţii şi avertismente cu privire la viitorul omului indică printere factorii responsabili de această stare de lucruri şi contradicţiile crescânde dintre cerinţele reale ale finitei umane şi efectele directe şi mai ales, cele tardive ale consumului exagerat de tehnice. O categorie importantă de efecte nedorite este generate de cunoaşterea defectuoasă sau nerecunoaşterea tehnicii care alcătuieşte universul cotidian al omului modern. Se poate considera cu deplin temei că între lumea oamenilor şi lumea tehnicii create de om pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă se dezvoltă un conflict care nu poate fi deposit decât printr-o reaşezare de raporturi şi o reconsiderare a nevoii de educaţie tehnică perpetuă la toate nivelurile sociale.

Specialiştii din domeniul mărfurilor şi comerţului în general, constituie factori notorii de armonizare a relaţiilor om-tehnică printr-o judicioasă activitate de informare şi educare a cumpărătorilor şi, respectiv, de colaborare cu producătorii în direcţia umanizării maxime a elementelor tehnice care compun o bună parte a ofertei contemporane.

Satisfacerea cerinţelor consumatorilor este posibilă numai printr-o cunoaş¬tere temeinică a structurii mărfurilor, a relaţiilor dintre diferitele lor componente, a interacţiunilor dintre marfă şi mediu, dintre marfă şi om. Toate aceste aspecte se reflectă în proprietăţile mărfurilor.

Proprietăţile mărfurilor sunt influenţate în mod decisiv de mai mulţi factori: cerinţele consumatorului, concepţia şi proiectarea produsului, materiile prime folosite, procesul tehnologic de prelucrare, ambalajul, sistemul de transport, păstrare-depozitare etc.

6. Clasificarea proprietăţilor mărfurilor

Multitudinea şi complexitatea produselor şi serviciilor existente pe piaţă generează o varietate deosebită de proprietăţi, iar practica economică îi obligă pe specialişti să le definească în relaţie directă cu cerinţele consumatorului.

Proprietăţile mărfurilor pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii:

a) în funcţie de nivelul de relevanţă a proprietăţilor pentru calitatea mărfurilor:

- proprietăţi critice (contribuie cu circa 40-50% la asigurarea calităţii

mărfurilor, iar numărul acestor proprietăţi este relativ mic), de exemplu: rezistenţa la uzură a unui covor, conţinutul de substanţe nutritive al produselor alimentare etc;

- proprietăţi importante (contribuie cu 30-40% la asigurarea calităţii mărfurilor), de exemplu: proporţia fibrelor naturale într-un amestec de fibre textile, capacitatea cilindrică la un autoturism, indicele de refracţie la unele produse alimentare etc;

- proprietăţi minore (aportul lor la asigurarea calităţii mărfurilor este redus, nedepăşind 10-20%, dar aceste proprietăţi sunt cele mai numeroase), de exemplu: dimensiunile, masa etc. în practică există şi situaţii în care proprietăţile considerate de regulă ca fiind minore deţin o pondere importantă în asigurarea calităţii, în funcţie de specificul produsului.

Între importanţa şi numărul proprietăţilor există o relaţie invers proporţională, respectiv cu cât o categorie de proprietăţi este mai importantă pentru calitatea mărfurilor, cu atât numărul acestor proprietăţi este mai mic.

b) în funcţie de natura proprietăţilor:

- proprietăţi fizice (structurale, optice, termice, mecanice, electrice etc);

- proprietăţi chimice (compoziţia chimică, stabilitatea la acţiunea agenţilor chimici etc);

- proprietăţi biologice (potenţialul nutritiv etc.);

- proprietăţi economice (consumul de energie şi carburanţi, cheltuielile de montaj, de utilizare, de întreţinere etc.);

- proprietăţi estetice (linia, forma, aspectul, armonia cromatică, designul, stilul etc);

- proprietăţi organoleptice (culoarea, mirosul, gustul, aroma, buchetul, consistenţa, tuşeul etc);

- proprietăţi ergonomice (confortul în utilizare etc);

- proprietăţi ecologice (gradul de poluare a mediului).

c) în funcţie de modalitatea de măsurare şi apreciere a proprietăţilor:

- proprietăţi apreciate direct cu ajutorul aparatelor şi instrumentelor de laborator;

- proprietăţi apreciate prin intermediul simţurilor (proprietăţi organoleptice, proprietăţi estetice).