Protecția consumatorului pe plan național și internațional

Cap.1. Aspecte generale privind protectia consumatorului

Problematica protectiei consumatorilor priveste îndeosebi, aspecte referitoare la sistemul de relatii creat în cadrul pietei, generat de confruntarea consumului cu obiectul sau, respectiv cu produsul oferit de producator, la care se adauga cadrul de desfasurare a relatiilor ofertant - consumator, respectiv gradul de libertate în care are loc derularea fenomenelor de piata - jocul ofertei si cererii, liberalizarea preturilor, publicitatea comerciala, comportamentul personalului comercial, calitatea produselor etc.

Economia de piata, prin mecanismele sale si principiile promovate poate asigura coerentele necesare unei societati, prin jocul preturilor, al deciziilor de protectie si alegere ale consumatorilor, orientarea productiilor productive spre productii necesare si rentabile, realizând în acelasi timp echilibrul si adaptarile necesare în economie, potrivit exigentelor de functionare corecta a mecanismului adoptat.

Concomitent, economiei de piata îi este asociata si notiunea de corectitudine. O asemenea notiune are în vedere, pe de o parte, concurenta, iar, pe de alta parte, consumatorul ca principal beneficiar al activitatii concurentiale. În ceea ce priveste concurenta, corectitudinea, ca trasatura a economiei de piata, presupune ca atât vânzatorii, cât si cumparatorii antrenati în actiune si, la rândul lor, fiecare luat individual sa nu depinda de o putere care sa deformeze jocul concurentei, accesul la piata sa fie liber, atât producatorii, cât si distribuitorii sa nu poata îngradi diferitele domenii de actiune pentru a-si rezerva beneficiile, iar deciziile fiecaruia sa fie luate în totala libertate. În raport cu consumatorul, notiunea de corectitudine presupusa de economia de piata are în vedere asigurarea unor largi posibilitati de informare, de cumparare a celor necesare si alegerea la preturi convenabile a unor produse de o calitate corespunzatoare pretului solicitat, fiind necesar ca piata sa fie transparenta, informatia sa circule liber, iar preturile sa fie cunoscute si, prin aceasta, concurenta sa fie efectiva, loiala si benefica pentru consumator.

Consumatorul, în calitatea sa de purtator al cererii de marfuri, joaca un rol important în mecanismul de piata, constituind, în acelasi timp, elementul de referinta al tuturor actiunilor întreprinse atât de producator, cât si de catre comerciant. Mai mult, pe masura ce o tara sau alta se dezvolta, cunoscând o stare de prosperitate, rolul consumatorului devine mai complex si un numar din ce în ce mai mare de organizatii, publice sau particulare, sunt afectate de comportamentul acestuia. În acelasi context, trebuie recunoscut însa faptul ca, luând în considerare interesele si nevoile respectivilor consumatori, acestia sunt confruntati cu o serie de dezechilibre în raporturile de piata, dezechilibre ce afecteaza sub multiple aspecte - economic, educational, siguranta sanatatii etc. O asemenea stare de fapt impune anumite interventii sociale, menite sa ofere cadrul starii de echilibru, bazat pe respectarea unor clauze convenite si asigurarea accesului tuturor la produse care sa nu prezinte nici un risc si pe promovarea corecta, echitabila si sustinuta a dezvoltarii economiei sociale. Întreg complexul de interventii sociale  guvernamentale sau nonguvernamentale - cu privire la problematica respectiva, îsi gaseste expresia în conceptul de protectie a consumatorilor.

Conceptul de protectie a consumatorilor are în vedere un ansamblu de dispozitii privind initiativa publica sau privata, destinat a asigura si a ameliora continuu respectarea intereselor consumatorilor

Pentru asigurarea unei protectii reale a consumatorilor, este necesara o buna structurare a fenomenelor si a ariei problematice generate de fiecare dintre acestea, o selectare atenta a problemelor si detalierea lor, precum si conturarea unor obiective specifice fiecarei zone si perioade cuprinse în programele de protectie.

O data cu adoptarea setului de Principii directoare pentru protectia consumatorului de catre Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, prin Rezolutia 39/248/1985, protectia consumatorului a devenit o problema de anvergura mondiala, principiile respective oferind un cadru utilizabil în elaborarea si consolidarea politicilor si legislatiei nationale a oricarei tari, referitoare la protectia consumatorilor, încurajând, concomitent, cooperarea internationala în domeniul respectiv.

Tinând seama de mutatiile intervenite în societate, cresterea continua a exigentelor publicului consumator si, asa dupa cum subliniam si în capitolul anterior, aparitia unor fenomene care avertizeaza asupra faptului ca este în curs formarea unei noi societati care anunta un alt tip de armonie sociala, specialistii subliniaza faptul ca în cadrul Uniunii Europene si în tarile membre ale acestei comunitati s-a trecut la o noua conceptualizare a problematicii privind consumatorul si protectia sa. Se încearca înlocuirea notiunii de protectie a consumatorilor, considerata restrictiva cu o notiune mai globala, de promovare a consumatorului, prin aceasta înlocuire considerându-se ca respectivul consumator va deveni un interlocutor activ de piata.

Tinând seama de principalele aspecte prin care sunt caracterizate relatiile dintre agentii economici ce actioneaza într-o economie de piata, se apreciaza ca problemele care pot forma obiectul unor programe de protectie a consumatorilor sunt extrem de complexe, ele putându-se referi la multiple fenomene economice, sociale si chiar politice. Atât guvernele, cât si diversele organizatii care actioneaza în acest domeniu îsi stabilesc structura programelor de protectie a consumatorilor în functie de etapa pe care o parcurge societatea în cadrul careia actioneaza si de prioritatile fiecarei zone. Exista totusi câteva aspecte în acest domeniu, care pot fi identificate ca prioritati în frecvente cazuri. Între acestea apar: îmbunatatirea consumului populatiei; realizarea unei calitati corespunzatoare a bunurilor si serviciilor oferite consumatorilor prin intermediul pietei; asigurarea unui sistem de preturi în concordanta cu nivelul veniturilor; organizarea unui sistem de informare util pentru consumatori care sa asigure transparenta pietei si apararea împotriva unei politici agresive de marketing, promovata de agentii economici.

Data fiind natura problematica a consumului si, îndeosebi, a posibilitatilor de gestiune ale acestuia, de subliniat ca înscrierea unui asemenea obiectiv în programele de protectie a consumatorilor se refera, în special, la responsabilitatea statului, care trebuie sa asigure, prin politica sociala, conditii de realizare atât pentru o crestere constanta a volumului fizic al consumului, cât si pentru o îmbunatatire structurala a acestuia. Realizarea unui asemenea obiectiv presupune, drept conditii principale, solutionarea urmatoarelor probleme: