Protecția Consumatorului Privind Comerțul Electronic

1. Introducere

1.1. Argumentarea temei

Ritmul trepidant de dezvoltare a tehnologiei și Internetul ce a pătruns în casele tuturor impune crearea unor condiții de siguranță pentru cei care se alătură comunității virtuale.

Pentru majoritatea oamenilor Internetul reprezintă calea de acces a altor lumi, spațiul de relaxare, de împrietenire și de achiziții. Cei mai mulți dintre aceștia nu cunosc îndeaproape riscurile la care sunt expuși printr-un simplu clik.

Dorința oamenilor de a se îmbogății cu orice preț și dacă se poate fără muncă și înșelătorii nu este un domeniu străin nici românilor, astfel se impune existența unei legislații care să protejeze consumatorul de viitorii ”escroci” ai Internetului.

Principalele legi ale Internetului și comerțului electronic conform Asociației Naționale de Protecție a Consumatorilor (ANPC) sunt:

- Legea 365/2002 privind comerțul electronic,

- OG 130/200 privind combaterea tehnicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii,

- Legea 193 din 06.11.2000 peivind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori,

- Ordinul 72 din 11.03.2010 privind măsurile de informare a consumatorilor,

- OG 21/1992 privind protecția consumatorilor,

- Legea 455/2001 privind semnătura electronică,

- Legea 506/2004 privind prelucrearea datelor cu caracter persona și protecția vieții private,

- Legea 677/2001 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal,

- Regulamentul 6/2006 emis de BNR privind emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la tranzacțiile cu aceste instrumente.

1.2. Obiective de atins în lucrare

Proiectul intitulat ”protecția consumatorului privind comerțul electronic” are ca obiectiv principal explicarea în termeni amânunțiți a ceea ce înseamă comerțul electronic, cum se identifică acesta, determinarea formelor prin care este încălcată protecția consumatorilor în momentul în care aceștia accesează internetul.

În lucrarea de față sunt tratate următoarele aspecte privitare la comerțul electronic:

- Semnătura electronică

- Încheierea și executarea contractelor la distanță privind serviciile financiare

- Reglementările și normele privin comerțul electronic (e-Commerce)

- Servicii financiare on-line (e-finance)

- Asigurarea electronică (e-insurance)

- Servicii de publicații și informare on-line (e-publication)

2. Aspecte conceptuale privind comerțul electronic

2.1. Definirea comerțului electronic

Comerțul electronic (în engleză: Electronic Commerce sau e-Commerce) este activitatea de cumpărare sau vânzare prin intermediul transmiterii de date la distanță, activitate specifică politicii expansive a marketingului companiilor comerciale. Prin intermediul Internetului se dezvoltă o relație de servicii și schimb de mărfuri între ofertant și viitorul cumpărător.

În anii 1990 compania IBM, printr-o campanie publicitară corespunzătoare, a făcut popular și termenul echivalent Electronic Business. Un termen înrudit este E-Trade, care se referă la tranzacțiile bursiere electronice.

Utilizarea tuturor mijloacelor electronice pentru participarea la o activitate de comerț electronic poartă denumirea de tranzacție electronică.

Strâns legate de comerțul electronic pot fi și alte activități electronice, de exemplu servirea cumpărătorilor, livrarea mărfii (dacă e vorba de medii electronice), colaborarea cu partenerii de afaceri sau și conducerea unei organizații prin mijloace electronice.