Recenzie Carte - Confesiunile unui Asasin Economic

Confesiunile unui asasin economic

Anul 1945, sfârşitul celui de-al doiela război mondial, avea să fie anul naşterii unui asasin econmic. John Perkins, căci despre el este vorba, s-a născut în Hanover, New Hampshire, dintre-o familie de profesori din New England. Cu toate că situaţia financiară a familiei nu era foarte strălucită, aerul de superioritate al părinţilor lui John Perkins se simţea adânc printre restul localnicilor, denumiţi mai în glumă, mai în serios – târgoveţi. În anul 1962, J. Perkins absolvă şcoala elementară, fiind admis la Middleburry College. Următorul an reprezintă un moment destul de important pentru J. Perkins, deoarece ajunge să se împrietenească cu Farhad, fiul unui general iranian, fiind şi anul în care abandonează colegiul Middleburry şi se mută împreună cu prietenul său în Boston. Acolo, ajunge să se împrietenească şi mai apoi să se căsătorească cu o femeie, pe numele ei Ann. Unchiul Frank (nu era numele său adevărat), un alt personaj important din evoluţia lui Perkins îl ajută să scape de armată, prin oferirea posibilităţii de a lucra în cadrul unei agenţii de spionaj (NSA).

Se alătură apoi, agenţiei guvernamentale Peace Corps (Corpul Păcii), care îl detaşează în Amazon, unde triburile indigene se luptau cu companiile petroliere americane. Din acel moment, o răsturnare completă de situaţie avea să se întâmple în viaţa lui J. Perkins, ceea ce s-a şi întâmplat în ianuarie 1971, când i s-a oferit slujba de a lucra ca economist pentru firma MAIN, o companie internaţională de consultanţă, care îşi menţinea anonimatul şi care era însărcinată cu studii prin care să determine dacă Banca Mondială ar trebui sau nu să acorde împrumuturi în miliarde de dolari Ecuadorului şi altor ţări învecinate, pentru a construi baraje pentru hidrocentrale şi pentru alte proiecet de infrastructură.

Însă nimic nu era clar cu privire la munca pe care J. Perkins avea să o depună în cadrul acestei firme, până când o femeie, Claudine Martin, a venit să-l instruiască în ceea ce avea el să facă realmente în MAIN; obligaţia ei fiind să-l transforme pe J. Perkins într-un asasin economic, termen care fără îndoială l-a dus cu gândul spre clandestinitate. Obiectivele principale pe care această meserie se baza erau următoarele: justificarea împrumuturilor uriaşe, care erau redirecţionate către MAIN, prin proiecte gigantice de inginerie tehnologică şi construcţii, şi falimentarea ţărilor care obţineau împrumutul astfel încât aceste ţări să devină pentru SUA ţinte uşoare la accesul de ţiţei şi alte resuse naturale. În mod practice, slujba lui J. Perkins consta în conceperea unor studii despre proiectarea dezvoltării economiei în cauză, într-o perioadă de până la 25 de ani. Studiile trebuiau să conţină cifre umflate, astfel încât să fie garantată acordarea împrumuturilor de către Banca Mondială şi alte instituţii financiare.

Prin urmare, asta avea el să facă în Indonezia, prima sa ţintă şi destinaţie din cadrul companiei MAIN; Indonezia fiind locul unde avea să se instruiască pentru devenirea unui asasin economic. Înainte de a face pasul în această ţară, o naţiune musulmană bogată în ţiţei, dar şi un focar de activitate economică, J.Perkins şi-a petrecut o bucată bună de vreme studiind şi citind cărţi despre Indonezia, astfel încât sarcina de îndeplinit să fie mult mai uşoară. Această ţară cu un potenţial bogat în resurse naturale, abunda în fond într-o sărăcie acută. O nouă persoană din viaţa lui J. Perkins îl marchează profound, făcându-l într-un fel sau altul să aibe remuşcări în legătură cu lucrurile pe care urma să le întreprindă. Aces om, pe numele său, Howard Parker, avea să îl prevină pe J. Perkins asupra lucrurilor ce aveau să se întâmple, urmând să-l avertizeze să rămână ferm pe poziţie şi să nu se lase convins de superiorii săi, cum că economia Indoneziei avea să crească vertiginos.

Cu toate că J. Perkins era conştient de acţiunile incorecte pe care urma să le întreprindă şi cu toate că uneori avea adevărate mustrări de conştiinţă, încerca totuşi să se mintă şi să se încurajeze pe sine prin faptul că dacă nu ar fi ocupat el acel post, cu siguranţă, l-ar fi ocupat o altă persoană mult mai rea decât el. Prin urmare, a acceptat într-un mod inconştient sau nu să îşi vândă sufletul.

În perioada călătoriei sale în Indonezia, J. Perkins a avut şansa să cunoască şi să se împrietenească destul de bine cu un băiat pe nume Rasy, un student la economie care părea destul de interesat de munca acestuia. Rasy era tipul care avea să îi prezinte lui J. Perkins toate aspectele oraşului şi ale locuitorilor acestuia, având şansa să cunoască anturajul, cercul de prieteni în care se învârtea acesta, dar mai presus de toate părerile lor despre americani, lăcomia acestora de a le lua petrolul. Aceşti oameni de rând erau conştienţi de faptul că ţara lor nu reprezintă altceva decât o acţiune de acoperire pentru SUA. Toată această conversaţie nu doar l-a surprins pe J. Perkins, ci l-a lăsat fără replică. Cu toate că a încercat să se apere, nu a fost pregătit pentru o asemenea discuţie iar, ceea ce aceşti oameni afirmau era purul adevăr pe care nu îl putea nega; supărarea şi frustrarea acestora fiind îndreptăţită.

Adevăratul test al misiunii sale în Indonezia îl aştepta însă la MAIN, când trebuia să-şi prezinte rapoartele cu privire la creşterea economică optimistă şi umflată cu multe procente peste realitate. Şeful său anterior Einar fusese promovat în funcţie, locul său fiind ocupat de către Bruno Zambotti, persoana căruia trebuia să îi îmâneze rapoartele privind investigaţia sa din Indonezia. Howard Parker, cel care l-a prevenit pe J. Perkins să nu îşi “vândă sufletul” a fost concediat din cadrul firmei MAIN, datorită faptului că analiza sa prevedea o creştere economică de doar 8% pe an în Indonezia, aceste rezultate fiind în contradicţie cu obiectivele companiei de consultanţă. J. Perkins a fost cel ales să fie promovat în cadrul firmei MAIN, de către Bruno Zambotti, datorită faptului că procentele lui optimiste de o creştere cu 17- 20% pe an, erau exact ceea ce îşi dorea firma MAIN. Pe lângă faptul că a fost mutat pe vechiul post al lui Howard, i s-a oferit şi titlul de economist şef şi o mărire de salariu pe măsură. Acestea fiind câteva argumente solide pentru a-şi menţine meseria de asasin economic şi de a fi eliberat într-o oarecare măsură de povara vinovăţiei.

Următoarea misiune importantă din MAIN a avut ca destinaţie Republica Panama. După o documentare în prealabil, J. Perkins şi-a dat seama de importanţa acestei naţiuni mici, de doar 2 milioane locuitori, pentru SUA. Importanţa sa consta în Canalul Panama. Pe vremea respectivă, cetăţeni panamezi se bucurau să îl aibe la conducere pe Torrijos, un apărător al dreptului statului Panama de a se autoguverna şi al pretenţiilor la suveranitate asupra Canalului Panama. Acest conducător şi-a câştigat iubirea faţă de cetăţenii statului datorită faptului că şi-a dobândit reputaţia de a fi un bun ascultător pentru cei defavorizaţi; implicându-se foarte mult în ajutorarea săracilor.