Rolul comerțului electronic în dezvoltarea comerțului tradițional românesc

INTRODUCERE

Trăim într-o eră în care oamenii sunt pe zi ce trece mai ocupaţi şi nu au timpul necesar pentru a-şi satisface dorinţele într-un mod direct deoarece ar însemna o pierdere de timp pe care nu şi-ar permite-o. Cu atâta tehnologie disponibilă, omul încearcă să informatizeze până şi activităţile de rutină pentru a nu pierde câteva ore în rezolvarea anumitor banalităţi. De accea, în ziua de astăzi preferăm să ne aşezăm în faţa calculatorului şi să pătrundem printre rafturile magazinelor virtuale pentru a ne aproviziona atât cu produse care nu se găsesc într-un magazin tradiţional cât şi cu produse banale sau produse pentru necesarul zilnic.

Variata gamă de magazine virtuale ne stă la dispoziţie cu majoritatea produselor existente şi pe piaţa tradiţională. Putem achiziţiona produse electrocasnice, putem trimite un buchet de flori unei persoane dragi, nu putem hrăni câinele fără să ne deplasăm la un pet shop şi ne putem hrăni chiar pe noi înşine cu produsele disponibile în supermarketurile online.

Pentru cei mai mulţi, termenul comerţ electronic înseamnă a efectua cumpărături online, în World Wide Web. Totuşi, comerţul electronic este mai mult decât procesul de cumpărare/vânzare de produse şi servicii peste reţele de comunicaţii, în particular Internet. El include multe alte activităţi, cum ar fi: schimburi şi negocieri efectuate între instituţii / companii, procese interne ale companiilor pe care acestea le desfăşoară ca suport pentru activităţile de cumpărare/ aprovizionare, vânzare, angajări, planificare etc.

Dezvoltarea comerţului electronic este ţinută în loc de anumite aspecte cum ar fi lipsa de informatizare a populaţiei (în special cea din mediul rural) şi infrastructura din domeniul comunicaţiilor care nu este dezvoltată suficient. Chiar şi aşa, în ultimii trei ani numărul magazinelor virtuale din România a crescut de trei ori datorită ofertelor promoţionale existente în acest tip de magazine şi datorită comodităţii populaţiei.

Comerţul este un reprezentant în serviciul utilizatorilor şi al producătorilor, cuprinzând o parte importantă a fluxului monetar din fiecare ţară. În economiile moderne, comerţului îi revine rolul de a regla mecanismul de piaţă, organizând confruntarea dintre cerere şi ofertă, asigurând materializarea respectivelor confruntări în acte de vânzare-cumpărare, prin antrenarea agenţilor economici.

Evoluţia economiei a determinat mutaţii pe toate planurile în sectorul comercial: metode de vânzare, forme de distribuţie, repartiţie geografică a managementului întreprinderilor, oportunităţi de afaceri.

Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informţionale a revoluţionat comerţul, determinând adoptarea Internetului ca mediu comercial. Aceasta a făcut ca multe firme să utilizeze noi metode de marketing în medii computerizate.

Dezvoltarea Internetului s-a extins dincolo de folosirea acestuia că mijloc de comunicare, trecându- se la abordarea acestuia că o nouă piaţă.

De asemenea creşterea interconectivităţii calculatoarelor în Internet, a determinat companiile să folosească aceste reţele în aria unui nou tip de comerţ, comerţul electronic în Internet, care să uitlizeze - pe lângă vechile servicii - şi altele noi. Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin reţea consultând cataloage electronice "on" pe Web şi plătind prin intermediul cărţilor de credit sau a unor portmonee electronice.

Procesul de realizare a afaceri în mediul virtual este complet diferit, deoarece în locul proceselui de distribuţie face apel la adunarea, selectarea, sintetizarea şi distribuirea informaţiei. Lanţul unei afaceri digitale începe cu aprovizionarea şi cererea şi se încheie cu preţurile şi cu competiţia.

Popularitatea pe care o deţine în prezent Internetul ca mediu comercial este datorată capacităţii de a facilita răspăndirea informaţiilor, a resurselor şi de a oferi un canal eficient pentru reclame, marketing şi posibilitatea distribuirii directe a unor bunuri şi servicii informaţionale.

CAPITOLUL 1 . ROLUL COMERTULUI ELECTRONIC IN DEZVOLTAREA COMERTULUI TRADITIONAL ROMANESC

1.1.Conceptul si evolutia comertului electronic

Societatea spre care ne îndreptăm este sau va fi Societatea Informaţională – Societatea Cunoaşterii. Acestei societăţi în continuă formare îi este proprie o economie mult schimbată faţă de cea actuală, denumită „noua economie”. Din diferite motive, noua economie se identifică în limbajul curent cu „economia bazată pe internet” şi de aceea mai este denumită „digital economy”, „network economy” sau „e-economy”.

„Noua economie” reprezintă o sinteză complexă între economia digitală (bazată pe Internet, bunuri şi servicii digitale, noi modele de afaceri, noi moduri de muncă), globalizare, inovare şi dezvoltare durabilă.

Procesele principale care au loc în noua economie sunt următoarele:

- dezvoltarea accelerată a comunicaţiilor avansate;

- „explozia” Internet;

- dezvoltarea comerţului electronic;

- apariţia unor noi modele de realizare a afacerilor şi restructurarea / re-ingineria firmelor;

- promovarea de noi reguli şi forme de organizare, bazate pe inovare;

- extinderea formelor de activitate şi de muncă la distanţă.

Trebuie menţionat faptul că noua economie se bazează pe trei principii definitorii:

- acces (şi răspuns) instantaneu;

- servicii personalizate;

- prezenţa simultană în mai multe locuri (ubicuitate).

Noua economie marchează o transformare fundamentală în istoria dezvoltării societăţii omeneşti, şi se estimează că durata tranziţiei de la societatea industrială la societatea globală reţelizată, bazată pe cunoştinţe, va fi între 20 şi 30 ani.