Solutii de Finanțare a Afacerii

Aspecte generale ale finantarii

Finanţarea întreprinderii înseamnă obţinerea şi punerea la dispoziţie a unor sume de bani, drepturi şi bunuri productive .

Aspectele finanţării produc o importanţă crucială pentru supravieţuirea si devoltarea întreprinderii.

În primul rând întreprinderea trebuie să raspundă de lichidităţi pentru a face faţă angajamentelor asumate, adică de a onora datoriile cu scadenţă în viitorul apropriat, asigurându-şi astfel echilibrul financiar pe termen scurt.

În al doilea rând se pune din partea întreprinderii , problema lansării în investiţii de orice natura ( tehnologice , comerciale , sociale) care să dezvolte posibilităţile sale. În acest caz este vorba de finanţarea dezvoltării pe termen mediu şi lung care condiţionează creşterea rezultatelor în viitor şi menţinerea echilibrului financiar.

Deci , mijloacele financiare trebuie să fie adaptate calitativ la nevoile întreprinderii.

În acest sens, întreprinderea poate fi confruntată cu două tipuri de dificultăţi. Pe de o parte, ea ar putea fi în situaţia să trebuiasca să ramburseze resurse înainte chiar de a fi ajuns să recupereze avansurile efectuate, mai ales când efectueazâ investiţii cu rentabilitate pe temen lung. Pe de altă parte, întreprinderea poate fi în situaţia de a folosi, pentru operatii pe termen scurt, fonduri pe care le-ar putea folosi pe termen lung pentru investiţii.

Costul mijoacelor de finanţare este în raport cu rezulatele aşteptate din operaţiunile în care sunt angajate. Remunerarea capitaluilor poate fi uneori prea mare, neglijându-se folosirea pentru dezvoltare a rezultatelor obţinute. Procedând aşa, întreprinderea nu mai efectueazâ investiţii. Dar este posibil ca tomai realizarea de investiţii să asigure remunerarea capitalurilor în viitor.

Condiţiile care însoţesc aporturile de capital de care întreprinderea beneficiază o plasează într-o situaţie de dependenţă faţă de furnizorii de fonduri.

Această observaţie iese în evidenţă mai întâi, în relaţiile dintre întreprinderi şi deţinătorii de capitaluri.

Datorită mecanismelor juridice şi financiare, deţinătorilor capitalului li se recunoaşte puterea asupra întreprinderii în materie de orientare, de direcţionare-conducere şi de gestiune, pentru că sunt deţinătorii unei părţi semnificative a capitalului acesteia.

Dar relaţiile de dependenţă şi chiar de subordonare se pot stabili şi faţă de împrumutători, mai ales faţă de bănci, dacă cei ce conduc şi proprietarii întreprinderii nu-i asigură autonomia financiară. Evoluţiile care conduc la o asemenea situaţie de dependenţă sunt relativ tipice. Câteva scenarii caracteristice ilustrează asmenea cazuri de degradare a situaţiei strategice, ca urmare a deciziilor financiare adecvate.

Un prim exemplu frecvent îl constituie întreprinderile care obţin rezultate foarte slabe şi nu sunt în masură să producă o autofinanţare suficientă pentru a asigura reproducţia, chiar simpiă, a potenţialului lor.

0 a doua ilustraţie caracteristică e fumizată de întreprinderile care, în ciuda rezultatelor satisfăcătoare, nu reinvestesc decât o mică parte din rezultate şi refuză o politică de constituire a fondurilor proprii.