Strategii de Relansare a Turismului Internațional al României

I. TURISMUL INTERNAŢIONAL – parametri economici şi starea de fapt

Nu se poate realiza o analiză a turismului românesc fără a se urmări evoluţiile indicatorilor turistici la nivel internaţional. O primă imagine ne prezintă un turism internaţional înfloritor, ce are un curs ascendant. De asemenea, previziunile privind viitorul turismului, fundamentate pe extrapolarea influenţei factorilor, anticipează o creştere continuă a acestuia.

Influenţa evenimentelor internaţionale (ex. războiul din Irak, epidemia de meningită atipică din Asia) nu fac decât să frâneze nivelul de creştere al indicatorilor, insă nu pot determina o scădere a acestora.

Turismul este considerat în primul rând „o formă de recreere alături de alte activităţi şi formule de petrecere a timpului liber” .

Pentru prima dată, termenul de turist a fost folosit în anul 1800 de către Samuel Pegge, în lucrarea sa intitulată „ Anecdote ale limbii engleze” . În Franţa, primul care a folosit cuvântul turist a fost Stendhal în „Memoriile unui turist” din 1838.

Definiţiile din 1936-1937, adoptate de Comitetul de Turism al Ligii Naţiunilor, conform cărora „turistul străin este orice persoană care vizitează o altă ţară decât cea în care îşi are reşedinţa” , au fost reformulate în anul 1950 de către Uniunea Internaţională a Organismelor Oficiale de Turism( în prezent O.M.T. – Organizaţia Mondială de Turism), în cadrul reuniunii de la Dublin. Noua definiţie includea în rândul turiştilor şi elevii şi studenţii care locuiesc temporar în străinătate.

Aproximativ un deceniu mai târziu, în 1963 la Roma, în cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite asupra turismului şi călătoriilor internaţionale, se recomandă folosirea termenului de vizitator. Astfel se acoperă două mari categorii de vizitatori:

- Turişti – vizitatori temporari ce stau cel puţin 24 de ore în ţara vizitată

- Excursionişti – vizitatori temporari ce călătoresc pentru propria plăcere şi stau mai puţin de 24 de ore în ţara vizitată

Cu aceeaşi ocazie a fost definit şi călătorul (turistul) în tranzit, considerat a fi orice persoană care traversează o ţară, chiar dacă rămâne mai mult de 24 de ore, cu condiţia ca opririle să fie de scurtă durată şi/sau să aibă alte scopuri decât cele turistice.

În momentul actual, sistematizând semnificaţia termenilor şi definiţiile recomandate de O.M.T., în legătură cu turismul internaţional, reţinem următoarele:

A. Vizitatorii internaţionali - orice persoană ce vizitează o ţară, alta decât cea în care îşi are reşedinţa sa obişnuită, pentru orice alt motiv decât desfăşurarea unei ocupaţii remunerate în interiorul ţării pe care o vizitează. Aceştia se împart în:

a. turiştii internaţionali – vizitatorii care petrec cel puţin o noapte în ţara de destinaţie

b. excursioniştii internaţionali – vizitatorii care nu petrec nici o noapte în ţara de destinaţie. Aceştia includ şi vizitatorii pasageri pe nave de croazieră, dar nu includ pasagerii de tranzit, cum ar fi pasagerii pe liniile aeriene.

În anul 1991, la Ottawa, a avut loc Conferinţa internaţionala asupra statisticii voiajelor şi turismului. Recomandările acestei conferinţe au fost adoptate în anul 1993 la Sesiunea a XXVII-a a Comisiei de statistică a Naţiunilor Unite .

Clarificările propuse şi adoptate au vizat o gamă largă de aspecte, ce ar putea fi grupate pe mai multe planuri:

• conţinutul noţiunii de turism şi formele turismului;

• conceptul de vizitator şi, corespunzător, locul, durata şi motivul călătoriei;

• industria turistică: conţinutul şi clasificarea elementelor componente;

• clasificarea activităţilor turistice, pornind de la ofertă, în conexiune cu structurile fundamentale ale produselor şi serviciilor CITI (Clasificarea Internaţională Tip Industrii a activităţilor), NACE (Clasificarea industrială generală a activităţilor economice în Comunitatea Europeană).