Studiu Legislativ Privind Etichetarea Alimentelor

Introducere

Cunoaşterea caracteristicilor produselor alimentare, precum data de expirare, ingredientele folosite, producătorul, cantitatea netă, originea materiilor prime folosite sau a faptului dacă s-au administrat hormoni de creştere sau antibiotice, dacă este sau nu un produs natural, dacă este sau nu un produs modificat genetic, este esenţială în alegerea produselor de către consumatori. Consumatorul are dreptul sa fie informat corect pentru a face o alegere care să fie în interesul lui, fie şi de moment. Numai beneficiind de toată informaţia, el poate alege acel produs care corespunde cu nevoia lui, cu exigenţa lui sau cu posibilitatea lui financiară.

Eticheta reprezintă totalitatea informaţiilor care însoţesc produsul alimentar respectiv, care sunt de regulă înscrise pe ambalaj şi care oferă consumatorului detaliile privind caracteristicile produsului cum ar fi data de expirare, lista ingredientelor, numele şi adresa producătorului etc.

Informaţia inscripţionată trebuie să fie de aşa natură menţionată încât să fie uşor de înţeles de către oricine. Menţiunile de etichetare trebuie redactate în limba română, lizibil şi inteligibil, aşezate în mod vizibil.

Informaţiile înscrise pe etichetă nu trebuie să inducă în eroare consumatorii la achiziţionarea produselor, în privinţa:

- caracteristicilor alimentului, a naturii, identităţii, proprietăţilor, compoziţiei, cantităţii, durabilităţii, originii sau provenienţei, metodelor de fabricaţie sau de producţie;

- atribuirii de proprietăţi pe care produsele nu le poseda;

- sugerării că alimentul are caracteristici speciale, atunci când în realitate toate produsele similare au aceste caracteristici.

Suplimentar, elementele de etichetare nu trebuie să facă referire la proprietăţi medicale, precum, "ajută la reducerea riscului de ", "ajută la întărirea sănătăţii", "ajută la întărirea sistemului circulator ", "este un aliment sănătos " etc. Aceste menţiuni pot fi făcute în cazul alimentelor destinate special bolnavilor cu anumite afecţiuni, sau în general alimentelor, cu condiţia testării în prealabil şi avizării ca având proprietăţi medicale speciale.

Etichetarea alimentelor. Cadrul general. Definiţii.

Evoluţia concomitentă a pieţei produselor alimentare şi a aşteptărilor consumatorilor face necesară actualizarea şi modernizarea legislaţiei privind etichetarea produselor alimentare.

Obiectivele principale ale acestei legislaţii sunt:

- să permită consumatorilor să facă alegeri avizate, sigure, sănătoase şi durabile;

- să furnizeze consumatorilor informaţii pertinente, utile, în conformitate cu aşteptările îndreptăţite ale acestora;

- să faciliteze buna funcţionare a pieţei interne;

- să încurajeze un mediu de piaţă care să favorizeze concurenţa.

Cadrul general în domeniul etichetării produselor alimentare este reglementat de următoarele hotărâri şi ordine guvernamentale:

- HG 106/2002 privind etichetarea alimentelor, modificată şi completată prin HG 511/2004, HG 1719/2004, HG 1870/2005 şi HG 1357/2006;

- HG 173/2006 privind trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate genetic şi trasabilitatea alimentelor şi hranei pentru animale, obţinute din organisme modificate genetic;

- Ordinul comun 417/110/2002 pentru aprobarea Regulilor specifice privind etichetarea produselor alimentare ecologice;

- Ordinul 438/295/2002 pentru aprobarea Normelor privind aditivii alimentari destinaţi utilizării în produsele alimentare pentru consum uman, modificat şi completat prin Ordinul 62/103/2004 şi Ordinul 154/43/318/2005.

Hotărârea de Guvern Nr.106/2002 privind etichetarea alimentelor, modificată şi completată prin HG 511/2004, HG 1719/2004, HG 1870/2005 şi HG 1357/2006 reglementează modul de etichetare a alimentelor livrate ca atare consumatorului final, precum şi restaurantelor, spitalelor, cantinelor şi altor agenţi economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie.