Tehnica Comercializarii Condimentelor

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Tehnica Comercializarii Condimentelor.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 29 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Comert

Cuprins

Capitolul I: Marfa produs al muncii omului 3
1. Notiuni generale despre marfa 3
2. Clasificarea marfurilor 5
3. Calitatea si valoarea nutritiva 6
4. Verificarea calitaţii marfurilor 12
5. Pastrarea produselor alimentare 15
Capitolul II: Particularităţi microbiologice ale condimentelor 16
1. Rolul condimentelor in alimentatia omului 16
2. Sortimentul condimentului 16
3. Verificarea calitatii condimentelor 19
Capitolul III: Etalarea marfurilor 20
1. Rolul etalarii 20
2. Etalarea in vitrine 21
3. Etalarea in magazin 22
4. Reclama la locul de vânzare 23
Capitolul IV: Tehnica comercializarii produselor condimentare 25
1. Receptia marfurilor 25
2. Pastrarea marfurilor alimentare 25
3. Pregatirea marfurilor in vederea vânzarii 26
4. Procesul tehnologic de vânzare a condimentelor 26
5. Norme de protectia muncii 27

Extras din document

C A P I T O L U L I

MARFA – PRODUS AL MUNCII OMULUI

1. Noţiuni generale despre marfă

Marfa, ca produs al muncii are o anumită valoare a cărei mărimi este determinată de valoarea materiilor prime şi auxiliare introduse în fabricarea ei, de uzura aparatelor şi a instalaţiilor tehnologice folosite, de timpul de muncă necesar pentru producerea ei, de valoarea ambalajelor folosite.

Mărimea valorii, exprimată prin preţ, este însă stabilită şi în funcţie de modul în care marfa satisface şi o anumită necesitate a omului în funcţie de valoarea de întrebuinţare.

Pentru uşurarea operaţiilor legate de urmărirea modului cum sunt valorificate mărfurile, s-a făcut o clasificare unitară generală, care sistematizează toate produsele obţinute în economia naţională, în clase omogene, în principal după criteriul materiei prime, clase prelucrate şi ordonate. Adoptarea acestei clasificări codificate are caracter obligatoriu pentru toate întreprinderile interesate, reglementând raporturile dintre ele.

Proprietăţile organoleptice – fiind urmărite cu ajutorul organelor de simţ, sunt exprimate prin cuvinte.

Proprietăţile organoleptice se stabilesc cu ajutorul celor cinci simţuri (văz, auz, miros, tact, gust), care au capacitatea de a înregistra efectele însuşirilor unui produs şi a le reflecta corespunzător senzaţiilor create. Astfel, senzaţiile vizuale ne redau forma produsului, aspectul, culoarea, suprafaţa.

Senzaţiile auditive sunt exprimate prin sunet, zgomot.

Senzaţiile olfactive sunt exprimate prin însuşirea organoleptică denumită miros, iar senzaţiile gustative, stabilite de cavitatea bucală şi laringe, se exprimă prin gust diferenţiat în patru tipuri: dulce, acru, sărat, amar.

Senzaţiile olfactive şi gustative combinate dau proprietatea denumită aromă. Senzaţia tactilă stabilită cu ajutorul degetelor, al limbii (la mărfurile alimentare) este exprimată prin cuvintele: neted, aspru, tare, moale, fraged, compact.

Proprietătile fizice – sunt formate diferit, stabilirea lor completează însuşirile generale ale produsului.

Celelalte proprietăţi fizice, chimice pot fi măsurate prin analize, fie direct, fie indirect şi exprimate cifric în anumite limite maxime sau minime, după importanţă.

Masa produs apare sub formă de:

- masa brută (masa totală) reprezintă masa mărfii şi masa ambalajului şi se determină prin cântărire. Dacă din masa brută se scade masa ambalajului se obţine masa netă a mărfurilor.

- Masa pe metru pătrat sau pe metru liniar se determină prin măsurarea şi cântărirea unităţii de suprafaţă sau de lungime a produsului respectiv.

Proprietăţile optice – sunt determinate de structura fizică a materiei din care sunt formate produsele.

Proprietăţile termice – sunt determinate de comportarea mărfurilor la acţiunea căldurii.

Stabilitatea termică constă în menţinerea proprietăţilor utile ale mărfurilor când sunt supuse la variaţii de temperatură.

Proprietăţile chimice – definesc cantitatea şi felul substanţelor chimice din produs şi comportarea acestora la diferiţi agenţi chimici.

Componentele chimice ale produselor sunt determinate prin analize de laborator.

Proprietăţile tehnologice – se referă la comportarea unor produse în procesul de prelucrare.

Proprietăţile microbiologice – privesc cantitatea şi felul microorganismelor admise în alimente.

Pentru unele produse, în anumite etape ale procesului tehnologic microorganismele au o influenţă favorabilă, aşa cum este cazul alimentelor, a căror fabricaţie este bazată pe acţiune.

Acţiunile nefavorabile ale microorganismelor se întâlnesc, de regulă, în timpul păstrării, din cauza nerespectării factorilor de temperatură, umiditate, mai ales la mărfurile alimentare provenite din organismele vii.

Fisiere in arhiva (1):

  • Tehnica Comercializarii Condimentelor.doc