Tendințe ale Comerțului în România

INTRODUCERE

Funcţiile economice şi sociale, rolul ca modalitate de dezvoltare locală şi, mai ales, locul pe care îl ocupă în economia unei ţări demonstrează apariţia şi evoluţia comerţului ca mijloc de realizare a bunăstării omului. Având în vedere faptul că piaţa şi legităţile ei realizează legătura dintre două acte fundamentale ale progresului, ale asigurării bunăstării oamenilor – producţia şi consumul – şi verifică gradul de concordanţă între intenţiile de cumpărare şi cele de vânzare ale agenţilor economici, comerţul devine acel instrument, necesar şi eficient, de reglare a mecanismelor economice, mai ales că finalizează raportul cerere-ofertă în actul de vânzare-cumpărare.

Pornind de la aceste considerente, scopul lucrării noastre este acela de a releva însemnătatea comerţului ca principal element al dinamicii economiei, de a defini noţiunea de comerţ sub toate accepţiile termenului, de a evidenţia vechimea acestei activităţi care se pierde în timpurile imemoriale ale umanităţii şi, nu în ultimul rând, cum s-a desfăşurat, cum se desfăşoară comerţul sub toate aspectele lui (funcţii, forme, note caracteristice) şi care sunt tendinţele acestuia în ţara noastră, care este, de fapt, tema proiectului nostru.

În condiţiile actuale, când se tinde spre o globalizare a economiei şi a pieţelor, performanţele comerţului sunt determinate de adoptarea unei viziuni atotcuprinzătoare asupra proiectării, desfăşurării şi finalizării actului de comerţ, având în vedere nu numai confruntarea agenţilor economici români cu cerinţele moderne şi exigenţele economiei de piaţă, ci şi necesitatea de schimbare a mentalităţilor, a metodelor şi procedeelor de acţiune, a atitudinilor şi comportamentelor acestora în contextul diferenţelor pieţei, al formării şi evoluţiei preţurilor, al utilizării marketingului care “impune agenţilor economici un nou mod de conduită care presupune, deopotrivă, receptivitate faţă de cerinţele societăţii, capacitate înaltă de adaptare la evoluţia cerinţelor şi exigenţelor pieţei, spirit novator, flexibilitate în mecanismul de funcţionare a unităţilor economice, viziune unitară [...] şi eficienţă maximă [...] ca rezultat al orientării efective a activităţii [...] către nevoile reale de consum, către cerinţele pieţei”1.

Acestea sunt obiectivele urmărite de proiectul nostru, iar valoarea adăugată a acestuia constă în faptul că nu se adresează numai specialiştilor sau aspiranţilor în domeniu, ci este astfel gândită încât să constituie o lectură de informare în domeniu a cititorilor nespecialişti dornici să cunoască unele aspecte generale ale comerţului.

Lucrarea noastră se vrea, totodată, un răspuns la întrebarea: este comerţul un mijloc de realizare a bunăstării oamenilor şi, în acelaşi timp, un factor esenţial al dezvoltării economiei? De aceea, considerăm că funcţia comercială devine un punct de pornire în dezvoltarea economică, prin fructificarea oportunităţilor pieţei, prin valorificarea celor mai noi metode şi procedee de marketing şi, nu în ultimul rând, prin valorizarea capacităţilor creatoare şi gestionarea superioară a resurselor umane.

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE COMERŢ

1.1. PRELIMINARII

Sistemele economice şi sociale ale unei ţări sunt puternic influenţate de un sistem complex având ca principale atribuţii circulaţia mărfurilor în sensul aprovizionării cu ridicata, depozitării mărfurilor şi distribuirii cu amănuntul, fără a neglija activităţile de import-export. Acest sector cu o importanţă strategică în dezvoltarea economico-socială a unei ţări este comerţul, element esenţial al dezvoltării economiei moderne. Fiind una dintre cele mai vechi practici umane – specialiştii apreciază că se practică de peste 4000 de ani – comerţul presupune cunoaşterea naturii actelor de schimb, un management şi un marketing specifice, a legilor care stau la baza organizării pieţei comerciale, a întregii problematici comerciale, având în vedere evoluţia extrem de rapidă a diverselor oportunităţi de afaceri în condiţiile economiei moderne.

De aceea, considerăm că este oportună cunoaşterea tuturor problemelor legate de conceptul de comerţ, comerţul şi funcţiile acestuia, formele practicate de-a lungul istoriei.

1.2. DEFINIREA NOŢIUNII DE COMERŢ

În întreaga literatură de specialitate, noţiunea de comerţ este definită drept acea funcţie economică ce constă în cumpărarea materiei prime sau produse pentru a le revinde în acelaţi stadiu fizic, dar în condiţii convenabile consumatorilor.

Termenul de comerţ (provenit din lat. commercium, fr. commerce, it. commercio) este definit aproximativ în acelaşi fel în diverse dicţionare. Astfel, comerţul înseamnă „schimbul de produse prin vânzare-cumpărare; ramură a economiei naţionale în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor; realizează legătura între producţie şi consum”2, pentru ca în altul să fie explicat drept „1. schimb de mărfuri sau de produse prin vânzare şi cumpărare; negoţ; 2. asociaţie de comercianţi; negustorime; 3. ramură a economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor”3, următoarea definiţie nefiind mult schimbată într-un al treilea dicţionar: „1. schimb de produse prin vânzare-cumpărare, 2. ramură a economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor, realizându-se legătura dintre producţia de mărfuri şi consumator; 3. Asociaţie de comercianţi, negustorime”4, iar ultimul să se rezume la „schimb de produse prin cumpărarea şi vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor”5. Dicţionarul Wikipedia menţionează că prin comerţ se înţelege schimbul voluntar (trading) între două entităţi al unor bunuri valoroase, comerţul fiind conceptul central din care a derivat capitalismul şi toate celelalte sisteme economice, iar, prin comercializare, înţelegându-se procesul de transformare a unui bun sau a unui serviciu într-o valoare echivalentă (mai preţioasă).

Analizând diversele definiri ale noţiunii de comerţ, se poate constata că aceasta are mai multe accepţii. Din punct de vedere economic, comerţul înseamnă, pe de o parte, acea funcţie economică de a cumpăra materii prime su produse pentru a le revinde în acelaşi stadiu fizic, dar cu profit pentru vânzători şi convenabil pentru cumpărători, iar, pe de altă parte, numeşte acel grup de agenţi economici care asigură actele de schimb în cadrul pieţelor comerciale. Din punct de vedere juridic, comerţul înseamnă transferul titlurilor de proprietate asupra bunurilor sau serviciilor, precum şi prestaţiile de servicii din diferite stadii de producţie sau direct între producător şi consumator. Într-o accepţie cu mult mai largă, comerţul include toate actele de producţie, de transport, de brokeraj etc.

Sfera noţiunii de comerţ include un număr de alte noţiuni strâns legate între ele. Vânzătorul şi cumpărătorul în calitate de agenţi ai ofertei şi, respectiv, ai cererii se întâlnesc într-o piaţă văzută drept „spaţiul economic” în care se întâlnesc, direct sau indirect, aceştia, „locul de întâlnire [...] a dorinţelor cumpărătorilor cu dorinţele producătorilor”, „un ansamblu de mijloace de comunicaţie” pentru informare privind mărfurile disponibile/necesare, preţurile, „totalitatea relaţiilor de vânzare în legătură cu spaţiul economic [...] şi preţurile conexe [...] caracteristice (cererea, oferta, concurenţa, publicitatea, preţul, reglementările juridice, cutumiare, morale etc” şi, nu în ultimul rând, „locul de manifestare a concurenţei, a competiţiei dintre agenţii cu interese identice sau apropiate”6).