Vinul în Restaurant

Restaurantul este locul ideal pentru promovarea imaginii unui vin. Chiar dacă clientul restaurantului va comanda numai preparate culinare, orice consummator de vinuri răsfoieşte şi lista de vinuri. Prezenţa sortimentelor de vinuri ale unui producător, în Cartea de vinuri sau listele de vinuri din restaurant, este un indicator al gradului de distribuţie în zonă.

În general, şefii de restaurante sunt restrictive în acceptarea unui număr mare de sortimente de vinuri. Pe lângă comoditate, printre cauzele reticenţei lor amintim:

- Indisponibilitatea în a modifica şi redacta o nouă listă de vinuri;

- Lipsa informaţiilor despre sortimentele de vinuri;

- Ofertarea doar pe hârtie a vinurilor, fără profesionalism.

VINUL ÎN RESTAURANT

1. Relaţia restaurant – vin

Restaurantul ar trebui să fie locul unde ne simţim bine, aşa cum o bibliotecă este un ambient de satisfacţie pentru minte, restaurantul trebuie să fie un ambient de desfătare pentru simţuri.

Ritualul servirii este considerat un ansamblu de gesturi care încalcă principiul eficienţei. Aşa că la ce să-i mai prezinte clientului eticheta, pe care nici el nu o cunoaşte, la ce ar mai mirosi dopul pe care l-a băgat în buzunar şi care acum miroase a pantaloni.

Obiectivul major al restaurantului este de a mulţumi cât mai mulţi clienţi pe care să-i determine să revină. Motivaţia fidelizării clientelei ar putea fi:

- Calitatea şi diversitatea produselor;

- Designul ambiental;

- Rafinamentul şi valoarea personalului;

- Accesoriile pentru servirea vinului.

Calitatea şi diversitatea produselor oferite prin lista de meniu, precum şi competenţa informaţiei, asigură prima impresie şi dacă ne referim la vin, succesul va fi asigurat de:

- Valoarea vinului din oferta restaurantului;

- Diversitatea gamei sortimentale;

- Existenţa vinurilor din ani de excepţie;

- Prezenţa vinului de vinotecă.

Rafinamentul şi valoarea personalului sunt determinante în calitatea serviciului oferit şi se referă la:

- Comportament;

- Calităţi profesionale;

- Ţinuta fizică şi vestimentară.

2. Alegerea vinurilor. Organizarea listei de vinuri

În lipsa unui somelier, vinurile vor fi alese de şeful de restaurant, ţinând cont de următoarele criterii:

- Categoria şi tipul restaurantului;

- Caracteristicile generale ale clienţilor;

- Lista de preparate culinare;

- Un raport de 40/60 între vinurile roşii şi cele albe;

- Preferinţă pentru vinurile din anii de excepţie;

- Clientul are dreptul să aleagă, motiv pentru care nu ne vom limita la unul sau doi producători, ci vom aproviziona cu vinuri din toate podgoriile reprezentative;

- Prezentarea tuturor categoriilor, respectiv: seci, demiseci, demidulci şi dulci / nearomate, semiaromare, aromate;

- Vinuri spumante şi eventual vinuri spumoase;

- Vinuri internaţionale dacă restaurantul este frecventat în principal de străini, iar lista de preparate culinare face parte din bucătăria internaţională;

- Vinuri de vinotecă;

- Eliminarea vinurilor cu boli sau defecte.

Este evident faptul că nici un sortiment de vin nu va intra în gestiunea restaurantului până nu a fost degustat de specialistul în vinuri al restaurantului.

Dacă bugetul permite, pentru un restaurant cu capacitate de 50-100 locuri, numărul de sortimente ar trebui să fie egal cu 50% din numărul de locuri, dar nu mai puţin de 25 sortimente.

Organizarea listei de vinuri

Un restaurant care se respect va avea o Carte de Vinuri, dar în lipsa acesteia este de apreciat şi o listă de vinuri cu condiţia să fie bine întocmită. O pagină pe parcursul căreia se recomandă vinuri va comunica încredere consumatorului dacă va avea un design plăcut, informaţii corecte şi complete. Banii pe care îi va încasa restaurantul sunt în legătură directă cu gradul de satisfacţie pe care îl transmite personalul restaurantului consumatorului. Persoana responsabilă cu întocmirea listei de vinuri va lua în considereare următoarele reguli:

1. Descrierea corectă şi completă a denumirii unui sortiment de vin, ordinea informaţiilor fiind următoarea:

- Denumirea podgoriei;

- Denumirea soiului;

- Anul de producţie;

- Grupa sortimentală sau marca comercială;