Analiza activității de comunicare publică la Primăria Uricani - propuneri pentru îmbunătățirea comunicării

INTRODUCERE

Omniprezentă, comunicarea este o dimensiune fundamentală a existenţei şi dezvoltării umane din cele mai vechi timpuri. Practic nici un fel de activitate nu mai poate fi imaginată în afara procesului de comunicare. Comunicarea reprezintă o caracteristică fundamentală a fiinţei umane. Comunicarea a fost de-a lungul timpului un subiect de cercetare intens studiat şi mereu îmbogăţit. În cuprinsul acestei lucrări am încercat să arăt din punctul meu de vedere ceea ce înseamnă comunicarea în administraţia publică locală dar mai ales despre comunicarea în primăria comunei Munteni. Pornind de la definiţia organizaţiei şi a comunicării şi a studiilor efectuate, am încercat să realizez o trecere prin instrumentarul şi procedeele utilizate în comunicare, îndeosebi pe metodologia de lucru din administraţia publică locală, primăria. Consider că acest demers teoretic este unul foarte util deoarece procesul de comunicare nu trebuie privit ca responsabilitatea unui compartiment, ci ca un instrument pe care fiecare angajat al administraţiei publice locale îl foloseşte zilnic în interacţiunea cu ceilalţi angajaţi dar mai ales cu cetăţenii în special.

Comunicarea este adesea ignorată şi potrivit specialiştilor în domeniu, comunicarea este asociată unei funcţii a managementului, ceea ce înseamnă că un bun manager nu poate să îşi legitimeze acţiunile şi deciziile fără a utiliza comunicarea ca instrument de interacţiune al categoriilor ce participă în procesul de comunicare. O administraţie publică locală modernă urmăreşte dezvoltarea procesului de comunicare, o comunicare transparentă cu cetăţenii, un management eficient al relaţiilor publice. Am încercat să evidenţiez principalele aspecte teoretice dar şi practice în cadrul instituţiei unei administraţii publice, şi anume Primăria Oraşului Uricani. Cred că tema aleasă este una relevantă în raport cu realităţile prezentului. În ultima perioadă se observă dezvoltarea majoră a administraţiei publice locale dar mai ales a comunicării în administraţia publică locală. O analiză a procesului de comunicare are un impact deosebit în activitatea administraţiei locale dar primăriile au dobândit importante premise profesionale pentru a continua şi dezvolta acest domeniu de activitate. Comunicarea şi-a găsit poziţia între activităţile administraţiei publice locale şi a confirmat capacitatea de a răspunde nevoii de comunicare.

Totuşi comunicarea rămâne dependentă de condiţiile economice. La etapa actuală se constată o ascensiune a industriei de comunicare. Condiţiile economice şi cele social-culturale vor conduce activitatea de comunicare la un nivel superior. Am structurat cuprinsul lucrării mele în trei capitole, astfel:

În Capitolul 1 am adus în atenţie noţiunile teoretice ce stau la baza cunoaşterii sau a familiarizării celor interesaţi cu procesul de comunicare în administraţia publică locală pornind de la :Elementele procesului de comunicare”. Am detaliat în următoarele subcapitole care sunt cele mai importante „Funcţii ale comunicării” şi tot odată am exemplificat câteva „Modele de comunicare”. „Comunicarea managerială ca avantaj strategic” a făcut subiectul unui subcapitol al lucrării mele iar în continuare am scos în evidenţă care sunt „Barierele” în calea unei comunicării eficiente în cadrul unei administraţii publice. Am considerat important să abordez în conţinutul acestui capitol care sunt „Modalităţile de comunicare” şi „Canalele de comunicare”. Toate aceste le-am analizat şi detaliat din perspectiva relaţiilor pe care o instituţie publică le are cu publicul său.

În Capitolul 2 al acestei lucrări am făcut o amplă prezentare a Primăriei din Oraşul Uricani, cu istoricul ei şi cu tot ceea ce reprezintă această administraţie din punct de vedere al instituţiei publice pentru cetăţenii săi.

Capitolul 3 doreşte să întregească tabloul a tot ceea ce înseamnă comunicare între administraţia publică locală şi cetăţenii oraşului, din perspectiva unei analize a activităţii compartimentului de comunicare.

CAPITOLUL 1

COMUNICAREA ÎN INSTITUŢIILE PUBLICE

1.1. Elementele procesului de comunicare

Comunicarea – schimbul de informaţii, idei şi sentimente – a fost definit ca un proces interpersonal de transmitere şi recepţie de simboluri care au ataşate înţelesuri. Comunicarea este deci fenomen care permite crearea de legături între oameni, între instituţii şi oameni, legături asemănătoare unor punţi invizibile de esenţă informaţională.

Managerul este persoana cu autoritate asupra unei organizaţii sau a unei subunităţi a acesteia şi care trebuie să îşi asume una sau mai multe dintre funcţiunile managerial identificate de H. Fazol: planificare, organizare, conducere, coordonare şi control.

Comunicarea este vitală în fiecare dintre ele. Unii specialişti au ajuns la concluzia că elementele managerial importante sunt:

- comunicarea (schimb de informaţii de naturi diferite pe cale orală şi scrisă), care ocupă aproximativ o treime din timpul de lucru;

- managementul tradiţional (planificare, luare de decizii şi control), care ocupă aproximativ tot o treime din timpul de lucru;

- corelarea (interacţiunea, tot prin comunicare, cu cei din jur, din interior şi exteriorul organizaţiei), care ocupă în jur de o cincime de timp;

- managementul resurselor umane (motivare/încurajare, sfătuire/disciplinare, managementul conflictului, angajare de personal).

Toate aceste activităţi specific activităţii managerial au ca principiu comunicarea.

Un model complex de comunicare va include următoarele elemente:

- emiţătorul este sursa de informaţii, punctul de pornire, unde este generată ideea ce va fi transmisă;

- emitentul este orice angajat care deţine informaţii, idei, intenţii si obiective privind comunicarea, formulează mesajul, alege limbajul, receptorul si mijlocul de comunicare însă nu poate controla deplin ansamblul procesului;

- codificarea reprezintă procesul de transpunere a ideii într-o formă simbolică (se exprimă prin cuvinte rostite, imagini sau gesturi) ce se poate apoi expedia;

- mesajul este simbolul sau ansamblul simbolurilor transmise de emiţător receptorului. În general, mesajul este o combinaţie de imagini, sunete si cuvinte; canalele de comunicare sunt traseele pe care circulă mesajele.