Analiza unei Crize de Imagine White Star Line - Titanic

Joi, 18 aprilie, 1912, ora 21:00. Un transatlantic intra în portul din New York. Vaporul se numea Carpathia şi era cu siguranţă unul dintre vapoarele care traversau cu regularitate Atlanticul de Nord. Numai că în acea seară portul era mai mult decât aglomerat. Iar acest lucru se datora faptului că la bordul navei Carpathia nu se aflau numai pasagerii acesteia. Carpathia transporta şi supravieţuitorii uneia dintre cele mai mari tragedii ale secolului XX.

Titanic, cel mai renumit transatlantic din istorie, cel mai mare, mai luxos şi puternic vas din lume lovise un iceberg în timpul calatoriei sale, pe 14 aprilie 1912. La numai patru ore după aceea, vaporul s-a scufundat şi aproape 1500 de oameni au murit.

A urmat o perioadă în care compania White Star Line, compania producătoare a Titanicului, s-a confruntat cu acuzaţii din partea pasagerilor şi a rudelor celor decedaţi. Imaginea companiei, fără îndoială, a suferit enorm în urma acestui dezastru. Era cel mai mare dezastru din istoria companiei.

Însă, putea fi acesta prevenit?

I. Identificarea fazelor (perioadelor) crizei

1. Precriza

White Star Line a fost la început o companie care trimitea nave tradiţionale către Australia în timpul marii goane după aur din acest teritoriu. Compania a intrat în faliment şi goana după aur a încetat, astfel încât în 1867, Thomas Henry Ismay a cumpărat compania cu numai 1000 £. Din acest moment, compania a încheiat un parteneriat cu constructorii de nave Harland and Wolff. Sub acest angajament, prima navă a lui White Star Line a fost lansată în august 1870 – Oceanic (ilustrată în imaginea de mai sus). Era ceva cu totul nou: înfăţişarea, mărimea şi o serie de inovaţii au făcut din ea prima navă de top a lumii. Succesul a fost enorm. Aşa că White Star Line a început să construiască nave şi mai mari şi mai luxoase. (www.titanic-titanic.com)

Acest lucru se datora şi faptului că la acel moment, concurenţa pentru White Star Line era reprezentată de Cunard Line care avea două dintre cele mai faimoase nave: Lusitania şi Mauritania. Atunci, White Star Line a decis să construiască şi să lanseze trei nave mai mari, mai frumoase şi mai luxoase decât ale companiei concurente. Acestea erau Olympic, Titanic şi Gigantic, în această ordine.

White Star Line plănuia să devină cea mai mare firmă producătoare de nave de lux. Dar luxul era numai unul din ţelurile lor. Acesta era urmat de mărime, imagine şi gradul de inovaţie pe care îl aducea fiecare navă. Luxul oferit de White Star Line la bordul Titanicului, mai ales pentru cei de la clasa I, întrecea orice aşteptare. Aur, cristal, lemn preţios de esenţă tare, sală de fitness şi piscină, toate să găseau pe puntea superioară rezervată bogătaşilor (www.norwayheritage.com).

S-a făcut multă publicitate privind aceste trei nave. Mai multe publicaţii spuneau despre Titanic că este cel mai mare obiect care se poate mişca din lume şi că nu poate fi scufundat (Fearn-Banks, 2010, p. 10). Fără să ştie însă, peste 2200 de oameni alergau la îmbarcarea spre moarte.

White Star Line, a etichetat vasul ca fiind “nescufundabil”. Construcţia sa din oţel masiv şi mărimea sa grandioasă a făcut să se creadă că vasul nu poate fi victima vreunui scenariu ce ar duce la scufundarea sa. Cu toate acestea, din punct de vedere al managementului, cuvântul “nescufundabil” nu a însemnat că vasul nu se poate scufunda. A însemnat că vasul nu se poate scufunda, decât în cazul în care condiţiile erau <excepţionale> astfel încât publicul nu poate concepe un scenariu ce ar putea duce la moarte.