Analiza unei interacțiuni verbale cu ajutorul componentelor comunicării interpersonale

Comunicarea este definita ca fiind un proces prin care un emitator transmite informatii receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte. Altfel spus, fiecare proces de comunicare are o structura specifica, reprezentata de un anume tip de relatie dezvoltata de trinomul emitator – mesaj - receptor.

Definirea conceptului de „comunicare” - care ar trebui sa fie nucleul unei teorii a comunicarii ¬ ridica o serie de dificultati ce se nasc din varietatea de abordare a acestuia, termenul fiind folosit într-o multime de acceptiuni, el figurând ca unul polisemic si la nivelul limbajului comun. Lucrurile nu difera foarte mult nici în cazul limbajelor si abordarilor specializate, adica a preocuparilor ce se revendica ca analize structurate într-un context determinat. La acest fapt se adauga si „dorinta” fiecarui autor care s¬a aplecat asupra acestui proces de a oferi o definitie, pe care el o crede a fi cea mai adecvata.

Privita ca un proces în desfasurare, comunicarea, în general, consta în transmiterea si schimbul de informatii, de mesaje între persoane, în circulatia de impresii si de comenzi, în împartasirea de stari afective, de decizii si judecati de valoare care au ca scop final obtinerea de efecte la nivelul particular interior al fiecarui individ. Comunicarea si informatia sunt în stransa relatie, în contrast si în succesiune, daca vorbim despre timpurile în care traim.

In comunicarea interpersonala se discuta pozitia contextuala. Participantii implicati sunt putini, sunt interactanti ai comunicarii interpersonale, sunt în proximitate fizica fiecare cu fiecare si exista multe canale de comunicare senzoriala, iar feed-back-ul este imediat atunci cand intre indivizi se comunica.

Acest tip de comunicare prezinta avantajul de a dezvalui sensurile ascunse ale mesajului, intensitatea si importanta atribuita acestuia de interlocutor, ofera posibilitatea clara a reversibilitatii E-R si a feed-backului, precum si o motivatie a dialogului. Comunicarea interpersonala presupune trei lucruri extem de importante : cum se realizeaza comunicarea, adica cum comunica oamenii intre ei; intre cine si cine are loc.

Prin intermediul comunicarii interpersonale indivizii doresc sa invete ceva pe cineva;sa transmita sau sa primeasca diverse cunostinte; sa influenteze comportamentul celorlalti;sa exprime sentimente; sa explice propriul comportament sau pe al celorlalti; sa intretina sau sa pastreze legaturi cu colectivitatea, cu grupul social de care apartin sau la care vor sa adere; sa clarifice o serie de probleme, fie ele discutabile sau controversate; sa stimuleze interesele proprii in raport cu cei din jur, cu alteritatea."Aflati fata in fata , participantii au posibilitatea sa observe reactia interlocutorilor chiar in timpul emiterii mesajului propriu, astfel incat eventuala ajustare prin retroactiune a discursului nu mai constituie o actiune ulterioara, ci una concomitenta cu emisiunea propriu-zisa.Asa se face ca insusi autorul comunicarii poate avea dificultati in a preciza cat din ceea ce a spus premeditase si cat a depins de actiunea de reglaj pe care a exercitat-o comportamentul non-verbal al ascultatorului."

Propunem în cele ce urmeaza un fragment dintr-o situatie de comunicare si analiza acestuia, punctand componentele comunicarii interpersonale: functiile comunicarii, relatiile stabilite intre participantii la comunicare, modalitati de dezvaluire si negociere a sinelui, actele de limbaj performate, tipuri de politete si tipuri de nevoi manifestate.

"-Mi-ai tot spus ca ai vrea sa fiu mai relaxata si mai calma, asa-i?

-Ce-ti veni? Ai de gând sa pleci la tratament într-o statiune?

-Nu. Dar de câteva saptamâni tot îmi spui ca sunt cam nervoasa.

-Si chiar esti!

-Uite la ce m-am gândit. Cred ca ai dreptate, dar nu numai atât, cred ca stiu si care este remediul.

-Zau?

-Da. Ai observat ca de câteva zile sunt mai bine dispusa?

-Adevarat. Dar asta nu a durat, din pacate, decât foarte scurt timp.

-Stii ce am facut în aceste zile?

-Chiar ca ma faci curios!

-I-am ajutat pe vecinii nostri sa-si puna la punct arhiva. Precum stii, el este scriitor.

-N âu prea sunt sigur ca înteleg unde vrei sa ajungi.

-Este cat se poate de simplu. În ultima saptamâna am avut o ocupatie. Am considerat ca fac ceva interesant si, în plus, am constatat ca stiu înca sa bat bine la masina.

-Cum adica sa bati la masina?

-Ei, da. A trebuit sa scriu niste fleacuri la masina si mi-am oferit serviciile, lucru care mi.a facut mare placere.

-Placere…Hm!

-Da, este cu totul altceva, sa stii!

-Acum încep sa pricep cum stau lucrurile.

-Fii atent! Exista doua alternative. Fie nu lucrez, fiindca asa vrei tu si atunci va trebui sa te împaci cu gândul ca eu nu ma simt cum trebuie si ca nu întotdeauna pot juca teatru atunci când sunt nemultumita, fie…

- Fie te las sa lucrezi, urmând ca vecinii sa creada ca nu ne ajungem cu banii.

-Dar ei asa vor crede ca nu sunt chiar atât de fericita, ceea ce este iar adevarat.

-Dar de ce? Nu sunt eu atent cu tine?

-Sigur ca esti, atunci când esti acasa. Dar acum este vorba de timpul în care esti la serviciu.

-Hm… "

(Birkenbihl, V -Antrenamentul comunicarii sau arta de a ne intelege, pag. 157)