Aspecte General-Teoretice Referitoare la Stres

Stresul este unul din subiectele de mare interes pentru cercetătorii din foarte multe domenii. Numeroase studii asupra stresului au fost efectuate până în ziua de azi - la cererea companiilor de asigurări sau a managerilor diverselor organizaţii - de către medici, psihologi, consilieri, economişti, experţi în resurse umane, etc. Peste 100 000 de articole şi 200 de lucrări despre stres au fost scrise încă înainte de a intra în secolul XXI (cf. Stora, J.B., 1999, p.7), iar studiile pe această temă continuă. S-a afirmat, în foarte multe lucrări de specialitate sau reviste, că stresul este una din bolile civilizaţiei, una din cele mai grave probleme ale timpului nostru, atât la nivel individual - afectând sănătatea fizică sau mentală - cât şi la nivelul organizaţiilor şi al guvernelor (Biroul internaţional al muncii), sau că stresul este problema de sănătate numărul 1 a Americii (revista Time), boala secolului XX (Goliszek, A., 1999, p.9), etc.

Am enumerat doar câteva aserţiuni recente despre stres care au făcut să se îndrepte atenţia cercetătorilor asupra acestui fenomen. În studiul de faţă, stresul a fost supus cercetării având în vedere că în foarte multe reviste de specialitate se menţionează legătura dintre stres şi viaţa profesională, factorii de stres din viaţa profesională şi influenţa stresului asupra satisfacţiei angajaţilor.

Pentru a putea explica relaţia dintre stres şi satisfacţia angajaţilor trebuie, mai întâi, să cunoaştem ce este stresul, cum se manifestă el (care îi sunt simptomele), care sunt reacţiile la stres şi consecinţele acestui fenomen şi, mai ales, care sunt sursele sau factorii de stres. De asemenea, nu trebuie neglijată relaţia dintre stres şi tipul de gândire sau de personalitate al indivizilor pentru a putea surprinde mai nuanţat consecinţele pe care la are stresul asupra diferitelor individualităţi.

1. Definirea Conceptului:

Stresul poate fi descris în termeni biologici, psihosociali, culturali etc, dar a fost definit de cele mai multe ori prin reacţia indivizilor la anumiţi factori. Astfel stresul este o “reacţie psihologică la solicitările inerente ale factorilor de stres, care are potenţialul de a face o persoană să se simtă tensionată şi anxioasă” (G.Johns, 1998, 435). Sau “stresul este o reacţie firească a organismului nostru care survine ori de câte ori trebuie să facem un effort pentru a ne adapta unei situaţii” (f. Lelord, C. André, 1998, p. 125).

Stresul este privit de alţi autori şi ca o forţă care produce o tensiune urmată de o deformare a obiectului asupra căruia s-a exercitat (J.B.Stora, 1999, p. 11).

Starea de stres a fost studiată pentru prima oară în mod ştiinţific de către profesorul Hans Selye care a cercetat reacţiile cobailor la factorii negativi de mediu - căldura, frigul sau zgomotul escesive, injectarea unor substanţe iritante, suprasolicitarea musculară şi emoţii ca frica, frustrarea, mânia.

Concluziile lui au subliniat o reacţie comună la factorii de stres: în primul moment are loc o mobilizare totală a sistemului endocrin şi o reducere temporară a eficienţei organismului până la punerea în funcţiune a forţelor care să asigure mobilizarea şi adaptarea la stres (Raşcă, Lavinia, Deaconu, Alexandrina, 2002, p. 57). Astfel, într-o a doua fază, devine posibilă adaptarea şi rezistenţa la factorii de stres prin secretarea adrenalinei şi nonadrenalinei. Aceşti hormoni intră în circuitul sanguin şi împiedică diverse modificări care pot avea loc şi care ar dăuna stării de sănătate a organismului.

Selye consideră că organismul are o energie limitată de adaptare, fiecare reacţie la stres consumând o parte din această preţioasă resursă. Din acest motiv adaptarea la stres nu poate continua la nesfârşit, ea fiind urmată la un moment dat de o a treia fază a reacţiei la stres: starea de colaps. Această a treia fază se instaurează atunci când energia de adaptare se epuizează, luând forma unor suferinţe fizice sau psihice.

În urma acestor cercetări Selye definea stresul ca fiind rezultatul acţiunii unui agent fizic şi/sau psihologic şi/sau social. Iar stresul este în acelaşi timp stresorul (sau agentul stresului) cât şi rezultatul acestei acţiuni în diferite dimensiuni individuale (J.B.Stora, 1999, p. 11).

Stresul este un fenomen căruia i s-au consacrat foarte multe studii atât din dorinţa de a afla cum pot fi evitate efectele negative pe care le are asupra sănătăţii, dar şi datorită relaţiei foarte strânse care există între stres şi performanţă. Studiile au subliniat faptul că oamenii nu pot atinge o performanţă prea mare dacă reacţia de stres este redusă. Invers, dacă reacţia de stres este mult prea puternică, ea va afecta performanţa. Prin urmare, există o zonă de stres optim care mobilizează cel mai bine pentru reuşită iar acest nivel optim variază în funcţie de tipul şi durata sarcinii care trebuie îndeplinită