Avortul

Fenomenul pe care ne-am decis să-l studiem în acest proiect este avortul provocat. Scopul acestui studiu este acela de a testa unele din ipotezele construite în legătură cu acest fenomen. Am vrut să observăm care sunt factorii care influenţează decizia unei femei de a avorta, ce duce la creşterea ratei avortului şi ce se poate face în acest sens din perspectiva a doi medici de planificare familială.

Pentru a putea alege variabilele pe care să le testăm, am alcătuit o listă de cauze ale avortului, atât directe, cât şi indirecte. Cauzele structurale includeau rata avortului în ţară, rata avortului comparativ cu altă ţară, legislaţia şi religia. Grilele de interviu nu conţineau ipoteze cu nici una din aceste variabile, însă în interviuri au apărut si informaţii despre aceste cauze.

Cauzele dinamice identificate de noi au fost: evoluţia legislaţiei, evoluţia ratei avortului în ultimii 20 de ani, evoluţia în mediul rural şi urban, evoluţia cabinetelor de planificare familială, informarea la nivel de populaţie pe educaţie contraceptivă şi sexuală. Dintre aceste elemente, am ales să studiem evoluţia cabinetelor deplanificare familială şi evoluţia informării la nivel de populaţie pe domeniul educaţiei contraceptive şi sexuale. Cea de-a treia serie de cauze identificate a fost seria tipologie umană ce includea studiile femeii, naţionalitatea, situaţia finaciară, vârsta, profesia, religia, tradiţia, starea civilă şi nivelul de informare (educaţia sexuală). Grilele de interviu conţineu în mare parte întrebări legate de aceste variabile. Dintre aceşti factori am testat variabilele mediu, vârstă, starea civilă şi informarea. Am ales aceste variabile pentru testare, deoarece puteam să apelăm la experienţa unui medic de planificare familială pentru obţinerea de informaţii complexe în legătură cu acest subiect sensibil.

2) Descrierea fenomenului

Avortul este”întreruperea accidentală sau provocată a gravidităţi înainte ca fătul să poată trăi în afara organismului matern(www.dexonline.ro)”. În acest proiect ne ocupăm de întreruperea provocată a sarcinii, întrucât aceasta face obiectul unei cercetări din domeniul ştiinţelor sociale; întreruperea accidentală a gravidităţii face obiectul unei cercetări medicale.

Potrivit lui Vasile Luca, “avortul provocat a fost şi contiunuă să fie o adevărată plagă socială. Întreruperea criminală a sarcinii s-a făcut în toate timpurile, frecvenţa variind cu obiceiurile şi starea de civilizaţie a popoarelor respective. În această privinţă este interesentant cum, cu aproape 100 de ani în urmă, nu mare profesor de medicină legală(Crouardel) făcea o constatare ce poate fi valabilă şi astăzi: “Nu pare că buna stare, facilităţile vieţii contemporane au scăzut numărul femeilor care vor să scape de sarcină; popoarele care se bucură actualmente de cea mai mare bogăţie publică şi privată sunt acelea care fac să se audă strigătul de alarmă cel mai violent.”(Luca, 1987, 5). Mai mult autorul susţine că statisticile ultimelor decenii(1960-1985) arată o creştere a numărului de avorturi şi că, în general, 10% din sarcini se întrerup spontan în cursul primelor luni de sarcină, iar la femeile de peste 40 de ani această cifră de întrerupere urcă la 18-20%. Progresul medicinii şi al asistenţei medicale a determinat o evidentă scădere a curbei morbidităţii şi mortalităţii materne la naştere, dar scăderea mortalităţii femeii prin avort a înregistrat o scădere mai puţin spectaculoasă.

Vasile Luca arată care erau condiţiile în care o femeie putea avorta în România, în timpul regimului comunist. “Decretul 770/1966 prevede aceste condiţii: sarcina pune în primejdie viaţa femeii şi pericolul nu poate fi înlăturat; altfel, când unul din părinţi suferă de o boală gravă care se va transmite ereditar sau determină malformaţii congenitale grave; când femeia este de 45 de ani sau prezintă infirmităţi grave psihice, fizice sau senzoriale; când femeia a născut 5 copii şi îi are sub îngrijire; când sarcina este urmarea unui viol sau incest; când gravida este o minoră sub vârsta de 14 ani”(Luca, 1987, 8 ). În timpul regimului comunist, întreruperea cursului normal al sarcinii prin orice mijloace în afara condiţiilor admise de lege a fost denumită avort ilicit, ilegal, delictual, clandestin, empiric sau criminal.

Convins că “avortul e boală socială care poate dauna sănătatea naţiunii noastre”, autorul propune o soluţie care să ducă la scăderea ratei avorturilor: “este necesară o largă informare a femeilor (şi nu mai puţin şi a bărbaţilor) pentru a cunoaşte riscurile unui avort şi mai ales complicaţiile grave ale avortului provocat, unele desfăşurate impresionant în decursul a câtorva ore, ducând la moartea unei femei tinere, sănătoase, în plină activitate, care lasă în urmă copii orfani şi o familie dezorganizată(Luca, 1987, 6). Educarea tineretului în domeniul sexualităţii este necesară în vederea eliminării unor efecte negative pe plan psihologic şi biologic, efecte care au o influenţă directă asupra fertilităţii. “Problema nu este numai a ţării noastre, ci ea este uman generală. Investigaţia făcută în alte ţări arată larga ignoranţă a importanţei examenului premarital, a cunoaşterii fiziologiei genitale, a cunoaşterii problemelor de sexualitate, iar la noi studii recente arată că o bună parte din cuplurile nou căsătorite nu au primit nici o informaţie în problema activităţii sexuale, restul fiind informaţii sporadice, insuficiente sau chiar defectuoase, prin familie, prieteni, mass-media, şcoală.(Luca, 1987, 90)”