Campania de Relații Publice

Orice organizaţie, precum şi orice persoană trebuie să se confrunte, în fiecare zi, săptămână, lună sau an, cu noi provocări, să facă faţă unor probleme noi, să ia decizii care asigură dezvoltarea sau precipită declinul. Există astfel cauze, idei, opţiuni ale societăţii umane care se nasc, se dezvoltă şi mor. Pentru a se impune în mediul lor, organizaţiile, indivizii, ideile trebuie să se sprijine pe diverse strategii, acestea fiind elaborate de diverşi consilieri, specialişti într-o activitate anume.

Relaţiile publice pot ajuta la rezolvarea unei probleme, lansarea unei idei, evitarea unei catastrofe. Ele se alătură altor perspective – juridică, financiară, umană şi chiar spirituală – în efortul de a depăşi problemele de zi cu zi. Fiecare dintre aceste abordări este complementară. Trebuie, totuşi, să constatăm că se omite prea des integrarea relaţiilor publice în ansamblul instrumentelor de care dispune o organizaţie pentru a se conduce mai bine. Se înţelege greşit rolul pe care îl pot juca relaţiile publice. Se aşteaptă de la ele miracole pe care nu le pot realiza şi se neglijează, pe de altă parte, importanţa marilor servicii pe care le pot aduce.

A realiza un plan de campanie de relaţii publice înseamnă deci a adopta o metodă de lucru care va permite utilizarea unei abordări diferite, respectiv cea a relaţiilor publice, pentru a gestiona problemele organizaţiilor. Fie că este vorba de o campanie multinaţională sau de o organizaţie mică, în ambele cazuri folosirea unui plan de campanie poate aduce rezultate benefice, ajutându-le să-şi prezinte public punctul de vedere, să lupte împotriva unui adversar, a unui contestatar sau a unei organizaţii concurente. Planul de campanie are astfel ca funcţie esenţială să investigheze cât mai bine o situaţie dată, în aşa fel încât să permită să se intervină şi să influenţeze desfăşurarea acesteia.

Elaborarea unui plan de campanie corespunde unui stadiu de evoluţie al unei organizaţii care a înţeles că trebuie să se adapteze la public sau să încerce să-l influenţeze. Deoarece o organizaţie depinde de cantitatea de produse vândute sau de numărul susţinătorilor pe care îl are, relaţiile publice nu mai sunt doar o unealtă de control, ci devin un instrument de supravieţuire. Planul de campanie trebuie să răspundă următoarelor patru întrebări:

- Care este situaţia actuală?

- Ce schimbări posibile sunt de dorit?

- Cum pot fi provocate aceste schimbări?

- Cum vom ştii că ne-am atins obiectivele?

Capitolul I - Campania de relaţii publice: suport teoretic

1.1. Noţiuni de bază – nevoia de a comunica

Înainte de a aborda subiectul realizării unui plan de campanie, este util să prezentăm câteva noţiuni de bază. Astfel, înainte de a şti cum se face un plan de campanie, nu este câtuşi de puţin lipsit de importanţă să se explice de ce este important să comunici, cum se ia decizia de întocmire a unui plan de campanie, care sunt implicaţiile unei asemenea decizii şi cum se integrează planul in contextul celorlalte activităţi ale organizaţiei.

A. Nu exişti dacă nu comunici

Pentru a da o existenţă publică unei activităţi, unei idei sau unui produs, nu este suficient doar ca aceste elemente să existe, trebuie ca ele să fie şi cunoscute. Cel mai bun medicament nu există dacă nu este cunoscut şi distribuit. O teorie care nu este împărtăşită celorlalţi pur şi simplu nu există.

De altfel, relaţiile publice au devenit, pentru numeroase activităţi umane, modul de exprimare cel mai coerent. Politica este, în mod esenţial, arta de a comunica idei. Comerţul, graţie publicităţii, a devenit arta de a-ţi vinde produsul. Cultura devine arta de a-i face pe oameni să frecventeze muzeele şi sălile de spectacol, să cumpere cărţi, reviste, CD-uri cu muzică şi filme. Religia este arta de a-i convinge pe aderenţi de forţa credinţei. Medicina este prevenirea prin comunicare: beţi mai puţin alcool, mâncaţi mai bine, faceţi mai multe exerciţii fizice etc. În acelaşi timp, toate organizaţiile de orice fel sunt silite să se folosească de relaţiile publice. Altfel, cum ar putea fi cunoscute produsele lor, cum s-ar răspândi ideile susţinute de ele- A dori să facem din relaţiile publice un proces puţin important, la care recurgem doar în anumite circumstanţe, înseamnă să subestimăm utilitatea şi forţa acestora.

În domeniul cinematografiei, de exemplu, ne putem gândi la producţie ca fiind etapa centrală a procesului de creare a unui film. Dar nu trebuie pierdut din vedere faptul că filmul nu devine un bun cultural decât în momentul proiectării lui şi receptării de către public. El îşi capătă adevărata dimensiune în momentul în care este distribuit, cunoscut şi văzut.

B. Nu rezişti fără să comunici

Dincolo de preocupările sale de bază, o organizaţie se confruntă cu un mediu care nu-i lasă un moment de răgaz. Nu se mai pune problema că o organizaţie să-şi vândă produsele, serviciile sau ideile; ea trebuie să se poziţioneze în raport cu ceilalţi parteneri sociali şi economici, care o provoacă să-şi prezinte public opiniile, să se justifice, să se apere şi să combată. Din acest punct de vedere, dezvoltarea unor strategii de comunicare devine o modalitate de apărare.