Extras din proiect
Nascut in 1927, Samuel P. Huntington este unul dintre cele mai populare nume ale politologiei mondiale. Actualmente profesor la Harvard, Huntington a inceput sa devina cunoscut inca din deceniul al saptelea al secolului trecut, odata cu publicarea cartii despre „Ordinea politica in schimbarea societatilor“. Virful de notorietate il atinge in anii ’90, atunci cind isi face publica teoria cu privire la „ciocnirea civilizatiilor“. Initial, un articol, devenit, la citiva ani distanta, o carte, „Ciocnirea civilizatiilor“ (foto), il face pe Huntington cunoscut ca autorul ideii ca secolul 21 va fi unul al civilizatiilor, nu al natiunilor-state.
In „Ciocnirea Civilizatiilor”, Samuel P. Huntington provoaca cu indrazneala notiunile realiste de putere si securitate prin sugerarea cresterii semnificativa a culturii ca fiind relevanta fata de identitatea politica in tărâmul de azi al relatiilor internationale. Urmand ramura constructionista a teoriei politice internationale, Huntington sustine ca in lumea de dupa Razboiul Rece, cele mai importante distinctii dintre oameni nu sunt de natura ideologica, politica sau economica. Ele sunt de natura culturala. In timp ce statele nationale vor ramane principalele unitati de analiza in afacerile internationale, comportarea lor va fi influentata decisiv nu de goana dupa putere si bogatie (asa cum ar sugera realismul), ci de preferintele, asemanarile si deosebirile culturale.
Huntington defineste civilizatia ca fiind cel mai larg nivel de recunoastere cu care o persoana se poate identifica, una care se refera la valorile, normele sociale si institutiile care conduc societatea. Huntington este atent in realizarea diferentelor dintre rasa si civilizatie : rasa nu este influentata de istorie, norme sociale si valori asa cum poate fi influentata civilizatia, asadar fiind posibil ca indivizi apartinand aceleiasi rase sa fie adanc diferentiati de civilizatie, sau ca indivizi din rase diferite sa fie uniti de civilizatie.
Huntington admite ca civilizatiile sunt flexibile, fara un inceputuri sau sfarsituri precise, concrete. Cu toate acestea, el sustine ca granitele care impart civilizatiile ar putea fi ambigue insa ele sunt reale si importante. Civilizatiile nu sunt structuri politice insa ar putea reprezenta un numar de unitati politice (mai multe natiuni, mai multe state… etc.).
El sustine religia ca o unitate centrala a caracteristicilor civilizatiilor si o foloseste ca o variabila in identificarea catorva din cele mai proeminante civilizatii : japoneze, hinduse, islamice, vestice, latin-americane si chiar si africane.
De ce vor ciocni civilizatiile ? In primul rand, Huntington sustine cultura ca fiind cea mai izbitoare identitate cu care se poate identifica un individ, o identitate care transcede peste alte dimensiuni posibile de indentificare, cum ar fi ideologiile sau ocupatiile. Apoi el afirma ca modernizarea socio-economica a rezultat in dizlocarea individuala si intr-o crestere a capabilitatilor sociale de a stimula innoirea culturii indigene.
Huntington afirma ca democratia este paradoxala insasi prin natura sa : prin raspandirea democratiei si institutiilor democratice intr-un stat non-democratic, Vestul da oponentilor sai cunoasterea si abilitatea necesara pentru a se revolta. Intr-o zi statele statele slabe vor putea ataca utilizandu-se de aceleasi valori vestice de care s-au folosit pentru a-si promova interesele. In cel de-al treilea rand, identitatea culturala este importanta in definirea mentalitatii de „noi vs. ei” si este indispensabila in protectia „noastra” fata de „ei”. In cel de-al patrulea rand, identitatea culturala este cea mai concreta si cea mai putin compromisa dimensiune a identitatii. Huntington sustine de asemenea raspandirea naturale a conflictelor in sistemele internationale si este convins de proeminenta identitatii culturale.
Pentru a se ajunge la coeziunea culturala, Huntington sustine ca succesele economice, militare si politice sunt indinspensabile oricarei civilizatii pentru a-si dezvolta valorile, institutiile si cultura. Pentru Huntington, politica locala este politica etniilor iar politica globala este politica civilizatiilor.
Conflictul dintre civilizatii se duce pe doua nivele : pe de o parte la micro-nivel, conflictele se nasc din impreunarea statelor din diferite civilizatii; la macro-nivel, conflictele apar intre statele puternice din diferite civilizatii. Conflictele dintre civilizatii apar de-a lungul frontierelor care separa statele si grupurile in cadrul unei civilizatii comune. In lumea contemporana, tarile se vor alinia cu tarile de culturi similare impotriva tarilor fata de culturi diferite.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Ciocnirea Civilizatiilor.doc