Climatul de muncă și comunicarea dintre agenții economici

Climatul de muncă si comunicarea

Preocupările managementului modern au început să se îndrepte dinspre zona tehnică, a aspectelor legate de planificare, organizare ori decizie, spre zona capitalului uman, recunoscând rolul din ce în ce mai hotărâtor pe care îl au caracteristicile umane precum personalitatea sefilor si angajatilor, raporturile de comunicare sau climatul de muncă asupra dezvoltării organizationale . Climatul de muncă sau, altfel spus, rezultatul interactiunilor cu caracter preferential, al atitudinilor oamenilor fată de muncă si carieră, fată de performantele individuale, al profilului motivational, a coeziunii - se dovedeste a avea un impact tot mai mare asupra organizatiei moderne. Investitia personală în plan profesional nu se mai circumscrie devizei „timpul costă bani”, ci ia forma interesului pentru calitate ti performantă. Pachetul salarial si avantajele salariale nu mai sunt cele mai importante criterii de acceptabilitate a unui loc de muncă, ci conditiile de dezvoltare personală si calitatea colaborării în companie. Mutatiile în plan individual sunt receptate la nivelul managementului prin raportarea angajatului la misiuni si obiective.

Orientarea spre profit a organizatiei moderne îndeamnă la proiectarea unei culturi a succesului în care lucrul în echipă si stimularea creativitătii si implicării angajatului sunt garantia pentru viitor. O cultură organizatională a succesului si ar trebui să sustină, în opinia autorilor mentionati: încrederea, integritatea personală, soarta împărtăsită; se pare că angajatii reprezintă veriga lipsă în majoritatea programelor de schimbare sau dezvoltare. Stimularea cooperării în detrimentul competitiei interne, prin implicarea angajatului, obligă la o redefinire a spatiului organizational si, implicit, a procesului care facilitează relationarea în acest spatiu: comunicarea.

Nevoia de eficientizare a comunicării inter si intraorganizatională devine prioritară prin prisma necesitătii de reproiectare a relatiilor interumane din spatiul organizational. Studiul de fată propune o interpretare a functionalitătii organizatiei moderne prin prisma promovării comunicării informale pe orizontală, mult timp plasată într-un plan secund, considerându-se că nu are un rol definitoriu în dezvoltarea organizatională.

Există vreo diferentă între comunicare în general si comunicarea eficientă în special- Pentru începuturile culturii comunicării întrebarea îsi justifică existenta. Astăzi, ea este mai degrabă un nonsens. Rolul definitoriu al comunicării în spatiul social face ca schimbul de informatii să intre în sfera de interes a managementului sub aspectul impactului asupra dezvoltării personale si al creării unui climat de lucru orientat spre stimularea cooperării, a lucrului în echipă, premise pentru o cultură organizatională a succesului. Prin comunicare fiecare dintre noi urmărim să ne atingem interesele, iar proiectarea acestor interese se face subiectiv, în functie de sistemul de valori si de gândirea persoanei care comunică. Prefer să definesc comunicarea eficientă ca fiind acel tip de comunicare în care toate persoanele care comunică îsi ating interesele, într-un mod subiectiv. Asta presupune, tinând cont de ierarhia inevitabilă, ca unele persoane să-si îndrepte atentia spre altele, cele puternice spre cele mai putin puternice, si să le ajute – acesta este cuvântul – să îsi atingă obiectivele. Acest lucru se poate face direct – prin ajutor concret sau indirect – prin construirea unui context sau a unui climat care să permită fiecăruia să-si atingă interesele. Construirea unei relatii pozitive, bazate pe respect si consideratie, deschiderea fată de ceilalti, solidaritatea cu ei, sunt mecanisme care îi pot ajuta pe interlocutorii nostri să-si satisfacă interesele. Fiecare dintre noi putem deveni comunicatori eficienti. Un comunicator trebuie să îsi dezvolte anumite abilităti si capacităti pentru a fi în stare să comunice eficient. Dintre aceste abilităti, cele mai importante sunt:

- întelegerea mesajelor altora si a propriilor mesaje;

- flexibilitatea comportamentală;

- fixarea clară a unor obiective;

- dezvoltarea unei atitudini deschise;

- autolimitarea puterii;

- autorecunoastere si recunoastere pozitivă.

De fiecare dată când doi oameni sunt împreună ei comunică. Comunicarea este un ansamblu de procese prin care se efectuează schimburi de informatii si de semnificatii între persoane aflate într-o situatie socială dată.