Comunicare Eficientă în Cadrul Ministerului Internelor și Reformelor Administrative

1. Prezentarea generală a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi a direcţiilor de comunicare

Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a fost creeat prin reorganizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor. Prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 30 din 25 aprilie 2007, s-au stabilit atribuţiile principale ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative: monitorizarea aplicării prevederilor cuprinse în strategiile şi programele de reforma şi restructurare a administraţiei publice centrale şi locale, elaborate pe baza Programului de guvernare, în conformitate cu politicile Uniunii Europene şi legislaţia interna, şi asigurarea realizării strategiilor şi programelor în domeniul său de activitate; îndeplinirea, în condiţiile legii, prin structurile competente, funcţiei de autoritate naţională de

reglementare pentru urmãtoarele servicii comunitare de utilitãţi publice: alimentare cu apa; canalizare şi

epurarea apelor uzate; iluminatul public; administrarea domeniului public şi privat al unitãţilor administrativ-teritoriale, etc; organizarea şi controlul activităţii de transparenţă decizională, informare publică şi de relaţii cu presa, traditii-educaţie, asistenta religioasã şi sport, de realizare a publicaţiilor, filmelor, emisiunilor şi materialelor audiovizuale cu privire la activitatea specifica; etc.

Conducerea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se exercita de cãtre ministru.

Oficiul Purtătorului de Cuvânt este o structură specializată în comunicare, imagine şi relaţii publice a aparatului central al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, aflată în subordinea directă a acestuia. Oficiul Purtătorului de Cuvânt asigură vizibilitatea acţiunilor întreprinse de ministrul internelor şi reformelor precum şi de secretarii de stat M.I.R.A. şi răspunde solicitării jurnaliştilor cu privire la agenda conducerii instituţiei şi la activitatea acesteia.

Oficiul Purtătorului de Cuvânt gestioneză imaginea publică a conducerii instituţiei (atât în plan intern cât şi extern) şi asigură relaţionarea acesteia cu societatea, comunităţile locale, cetăţenii şi structurile statului de drept; asigură o relaţie eficientă cu mass-media, bazată pe transparenţă şi deschidere; asigură transparenţa activităţilor conducerii Ministerului Internelor şi Reformelor Administrative şi organizează periodic conferinţe de presă pe diverse teme de interes naţional şi internaţional.

Direcţia Comunicare şi Relaţii Publice acţionează în domeniul gestionării imaginii şi relaţiilor publice a Ministerului Internelor şi Reformelor Administrative, având ca atribuţii: elaborarea strategiei în domeniile imaginii şi relaţiilor publice, în funcţie de particularităţile şi evoluţia sarcinilor şi misiunilor instituţiei şi stabileşte modalităţile de înfaptuire a acesteia; sprijina, prin mass-media proprie, activitatea de educare juridica si antiinfractionala a populatiei, identifica si evalueaza caile si mijloacele de sensibilizare a opiniei publice asupra limitelor exercitarii unor drepturi si libertati cetatenesti, concomitent cu atragerea acestora la prevenirea si combaterea faptelor antisociale, etc.

2. Tipuri şi modalităţi de comunicare existente în cadrul Ministerului Internelor şi Reformelor Administrative

Comunicarea reprezintă înţelegerea dintre două sau mai multe entităţi, înţelegere care se bazează pe transfer şi, respectiv, contratransfer informaţional.

Comunicarea în cadrul Ministerului Internelor şi Reformelor Administrative este un proces bilateral ce presupune atat transmiterea ordinelor, informatiilor si sfaturilor la un centru de decizii, cat si transmiterea deciziilor luate de la acest centru in alte parti ale institutiei.

Canalele de comunicare într-o instituţie publică în general pot fi de doua feluri: formale si informale.

Prin canalele formale se transmit fluxurile informationale oficiale. In acest caz comunicarea poate fi de mai multe tipuri: comunicare verticala descendenta, ascendentă, orizontala, oblică.

Comunicarea verticala descendenta se manifesta de la manageri publici spre subordonati si se concretizeaza prin decizii, instructiuni, proceduri, memorii oficiale, reglementari interne, norme, rapoarte etc. Comunicarea verticala ascendenta se stabileste intre conducere si subordonati, fiind caracterizata de fluxuri de informatii orientate de jos in sus, fiind astfel furnizate informatii pentru control si fundamentarea deciziilor. Comunicarea orizontala apare intre persoane ce ocupa posturi situate la acelasi nivel ierarhic intre care exista relatii de cooperare. Comunicarea oblica apare intre persoane ce ocupa posturi situate pe niveluri ierarhice diferite, fara ca intre acestea sa existe relatii de autoritate de tip ierarhic.

Comunicarea informală se stabileste intre persoane din grupurile informale, formate din angajati care au interese comune. Informatiile transmise prin aceste canale sunt neoficiale si au un caracter personal sau general, ele nefiind verificate. Pentru realizarea obiectivelor sale, managerul public se bazeaza pe functii ale comunicării: funcţia de informare, de comandă şi instruire, de influenţare şi convingere.