Comunicare interculturală Germania

Introducere

Republica Federală Germania (în germană Bundesrepublik Deutschland), denumită colocvial Germania (Deutschland, sens literal: „țara germană”) are o suprafața totală de 357.021 km² (locul III in Europa), relieful fiind preponderent muntos. Populatia este reprezentata de 82 milioane locuitori (locul 14 pe glob), iar capitala Germaniei este Berlin, cel mai mare oraş din Germania (3,4 milioane locuitori).

Germania se învecinează cu nouă țări europene: Danemarca, Olanda, Belgia, Franța, Luxemburg, Elveția, Austria, Republica Cehă și Polonia. De asemenea are ieșire directă la Marea Baltică și la Marea Nordului (Oceanul Atlantic).

Germania are o climă temperată, cu o temperatură medie anuală de 9 °C. Temperatura medie în ianuarie variază de la -6 °C până la +1 °C (în funcție de localitate și altitudinea ei), în timp ce temperatura medie a lunii iulie variază între 16 și 20 °C. Precipitațiile sunt mai mari în sud, unde se înregistrează 1.980 mm pe an, majoritatea sub formă de zăpadă.

De la începuturile erei industriale, Germania a fost un lider, inovator și beneficiar al unei economii din ce în ce mai globalizate.

Din punct de vedere economic, Germania se numără printre cele mai dezvoltate ţări din lume a patra din lume ca PIB nominal, și a cincea din lume în funcție de paritatea puterii de cumpărare, conform datelor din 2008. Cea mai mare economie națională din Europa, are un nivel înalt al producţiei şi productivităţii, precum şi al veniturilor, dar şi un sistem perfecţionat de prestaţii sociale şi un standard ridicat de bunăstare. Este lider mondial în exporturi.

1. Caracterizarea generalǎ – Germania

Germania se află printre primele cinci puteri economice din lume. De la reunificarea celor două Germanii, mulţi investitori străini privesc cu interes cea mai mare piaţă europeană, cu o populaţie de pste 80 milioane de locuitori. Exporturile sale depăşesc pe cele franceze şi sunt stimulate de actori importanţi ai pieţei mondiale: Siemens, Bayer, SAP, etc. Acest success se datorează unei bune gestionări a afacerilor pe termen lung si încrederii în propria putere economică.

Sistemul economic al Germaniei se bazează pe economia socială de piaţă, politica economică realizându-se prin instituţiile statului. Statul stabileşte condiţiile cadru care determină desfăşurarea activităţii economice, fără să intervină direct in mărimea producţiei, preţuri sau în sistemul de salarizare. Constituţia garantează manifestarea liberă a personalităţii şi promovarea iniţiativei particulare; de asemenea, ea prevede protejarea şi garantarea proprietăţii private. În cadrul general stabilit de stat, piaţa, prin milioanele de consumatori şi de intreprinderi, este cea care hotărăşte liber şi independent ce şi cât se produce, ce şi cât se consumă.

Principii de bază ale economiei sociale de piaţă sunt:

- Cererea şi oferta reglează preţurile. Condiţia funcţionării economiei sociale de piaţă este competiţia ofertanţilor pe o piaţă concurenţială;

- Statul protejează concurenţa. Întelegerile sau acordurile dintre firme, prin care este îngrădită sau restrânsă libera concurenţă, sunt interzise prin legi clare şi precise: Legea contra restricţiilor în calea concurenţei (legea anti-monopol sau anti-cartel) şi Legea contra concurenţei neloiale. Statul are grijă ca mecanismele concurenţei să funcţioneze.

- Crearea unei poziţii de monopol pe piaţă este preîntâmpinata / împiedicată din timp, prin măsuri de politică concurenţială. Atunci când, din motive tehnice, crearea unui monopol este inevitabilă (ex: căile ferate), atunci acel monopol trebuie supravegheat şi controlat.

O atenţie şi mai mare trebuie să fie acordată costurilor pe care întreprinderea, prin activitatea sa, le provoacă comunităţii (ex: impactul asupra mediului înconjurător).

- Dacă ofertanţii pe piaţă acţionează anormal (ex: plata muncii în neconcordanţă cu activitatea prestată, practici de dumping etc.), atunci statul ia măsuri de limitare a unui astfel de comportament.

Sunt şi unele excepţii de la regulile economiei libere de piaţă; astfel, de exemplu, în Uniunea Europeană, agricultura nu se supune în totalitate legilor şi principiilor concurenţei, din motive sociale, care ţin de necesitatea existenţei întreprinderilor mici şi mijlocii.

Statul reprezintă un factor al echilibrului social. Economia socială de piaţă reprezintă o ordine economică impletind principiul acţiunii libere pe piaţa cu necesitatea asigurării echilibrului social. Conţinutul social al economiei sociale de piaţă rezidă în:

o preocuparea de creştere continuă a standardului de viaţă;

o preocuparea de a asigura un grad cât mai ridicat de ocupare a forţei de muncă;

o o politică socială care corijează repartiţia veniturilor, prin prestaţii de asistenţa socială: plăti compensatorii pentru pensii şi anumite cheltuieli, ajutoare pentru construcţia de locuinţe, subvenţii etc.