Comunicarea comercială la SC Butangas România SA

INTRODUCERE

În lucrarea ce urmează va fi prezentată comunicarea comercială, cu exemplificări ale companiei ButanGas România. Aceasta va conţine informaţii cu privire la conţinutul, tipul şi structura comunicării comerciale, apoi va fi prezentată compania ButanGas România, după care comunicarea scrisă internă şi externă, comunicarea verbală şi nonverbală, iar în final va fi dezbătut impactul comunicării asupra eficienţei companiei.

CAPITOLUL I.

Comunicarea comercială. Conţinut, tipuri şi structuri

Comunicarea este o caracteristică fundamentală a existenţei. Toate funcţiile manageriale sunt realizate cu ajutorul comunicării, ca un proces de înţelegere între oameni cu ajutorul transferului de informaţie.

Relaţia emiţător-receptor în comunicarea managerială

Comunicarea managerială implică doi parteneri: managerul şi subordonatul sau colaboratorul acestuia. Ambii parteneri pot fi emiţători sau receptori şi urmăresc în egală măsură ca prin comunicare să se faciliteze atingerea obiectivelor stabilite. Personalitatea managerului inhibă în multe cazuri comunicarea dintre cei doi parteneri. Este important să se determine ce rol joacă fiecare în procesul de comunicare, care sunt obligaţiile care le revin.

Managerul, prin poziţia pe care o are, exercită o putere şi o influenţă considerabilă asupra interlocutorului. Pentru unii dintre angajaţi conducătorul este primul reprezentant al autorităţii, o persoană înţeleaptă care îndrumă, protejează, susţine, dă sfaturi. Acest “transfer de sentimente”, de obicei inconştient, explică de ce conducătorul constituie un “model” căruia i se atribuie imaginea de “tată” pe care nu le are întotdeauna cu adevărat. Comunicarea managerială este puternic influenţată de relaţia manager-subordonat şi generează adesea la cel din urmă o atitudine “ambivalentă”, atât pozitivă cât şi negativă. Managerul, în calitate de emiţător, trebuie să-şi dea seama că influenţa pe care o exercită asupra receptorilor poate fi foarte puternică şi că exersând această influenţă ia asupra sa o responsabilitate morală considerabilă.

Un specific aparte îl prezintă relatia emiţător-receptor în cadrul comunicării dintre conducători. Dificultatea transmiterii mesajelor şi informaţiilor este cunoscută în practică de către cadrele de conducere, de pe nivel mediu şi inferior, care constituie veriga de legătură dintre cei care răspund de activitatea organizaţiei şi executanţi. Poziţia managerilor de mijloc ar trebui considerat ca un fel de braţ prelungit al directorului, nu este comodă: ei sunt confruntanti cu muneroase greutăţi care, de multe ori, nu sunt bine cunoscute nici de subordonaţi, nici de şefii direcţi. După concepţia conducerii de vârf, cadrul mediu de conducere face parte din rândul subordonaţilor, iar după opinia executanţilor este deţinătorul puterii de comandă.

Managerii de mijloc ar trebui să fie în măsură să transmită ascendent, descendent sau orizontal, datele importante deoarece au sarcina să consilieze pe unii şi să conducă pe ceilalţi.

În această treaptă ierarhică nevoia de informare şi comunicare este deosebit de puternică. Pentru a satisface această nevoie conducere de vârf trebuie să includă în procesul de comunicare şi informare şi managerii de mijloc. O asemenea comunicare asigură un sentiment de siguranţă şi autoîncredere, iar managerii de mijloc văd în aceasta o dovadă a recunoaşterii realizărilor lor.

Obiectivele comunicării manageriale sunt:

1. receptarea corectă a mesajului;

2. înţelegerea corectă a mesajului;

3. acceptarea mesajului;

4. provocarea unei reacţii (o schimbare de comportament sau de atitudine).

Funcţiile comunicării manageriale

Indiferent de sistemul social, într-o organizaţie comunicarea îndeplineşte opt funcţii: informarea, socializarea, motivaţia, dialogul, educaţia, promovarea culturii distracţia, integrarea.

Funcţiile comunicării manageriale sunt:

1. INFORMAREA

- asigurarea accesului la infomaţii;

- furnizarea informaţiilor necesare desfăşurării unei activităţi care să permită realizarea obiectivelor;

- furnizarea informaţiilor nesesare implementării deciziilor.

2. TRANSMITEREA DECIZIILOR

- comunicarea operativă a deciziilor;

- crearea unui climat care să stimuleze asumarea responsabilităţii pentru îndeplinirea deciziei.

3. INFLUENŢAREA RECEPTORULUI

- organizarea de dialoguri cu angajaţii cu asigurarea de feedback;

- stimularea comunicării dintre angajaţi;

- impulsionarea iniţiativei şi creativităţii.

4. INSTRUIREA ANGAJAŢILOR

- tranmiterea cunostinţelor necesare perfecţionării pregătirii profesionale, dezvoltării spirituale;

- dobândirea aptitudinilor şi competenţelor necesare exercitării profesiei;

- amplificarea capacităţii de a percepe şi interpreta fenomenele, de a aborda şi soluţiona eficient problemele.

5. CREAREA DE IMAGINE

- asigurerea informaţiilor necesare creării de imagine personală şi organizaţională;

- formarea unei cunoştinte de apartenenţă la organizaţie.

6. MOTIVAREA ANGAJAŢILOR

- furnizarea informaţiilor menite să consolideze interesul şi participarea angajaţilor la realizarea sarcinilor;

- recunoaşterea realizărilor, performanţe;

- evaluarea corectă a angajaţilor;

- întreţinerea unui climat favorabil de muncă;

- stimularea încrederii în sine;

- creşterea răspunderii personale.