Comunicarea în Cadrul Negocierii

Orice negociere implică în mod incontestabil comunicarea între participanţii la acest proces. Negocierea se desfăşoară prin comunicare şi în cadrul acesteia. Fie că sunt doi sau mai mulţi participanţi constituiţi în echipe, aceştia se vor afla întotdeauna într-o situaţie de comunicare „faţă în faţă”, în scopul realizării unui acrod reciproc acceptat. În acest fel, comunicarea în cadrul procesului de negociere constituie o comunicare interpersonală, cu toate caracteristicile acesteia, dar în acelaşi timp de o mare complexitate şi cu implicaţii ce îi conferă o specificitate cu totul deosebită.

CONSIDERAŢII GENERALE DESPRE COMUNICARE

Comunicarea = reprezintă un sistem de transmitere a unor mesaje, care pot fi mentale (concluzii, gânduri, decizii interioare), sau expresii fizice (sunete, gesturi).

Oamenii preiau mesaje, le prelucrează spre a le înţelege şi lansează mesaje pentru a-şi atinge anumite scopuri.

Pentru a fi eficientă, comunicarea este condiţionată de înţelegerea comună a mesajului.

Procesul de comunicare

Pentru a analiza comunicarea, trebuie să fie abordate următoarele componente:

-categorizare – o dată memorate, datele sunt interpretate, primesc sensuri noi;

-conceptualizare – sensurile noi reprezintă şi moduri noi de exprimare a conţinutului;

-simbolizarea – noile simboluri sunt adaptate la contextul social funcţie de selectarea cadrului de relaţii;

-organizarea – după definitivare urmează transmiterea mesajului într-o formă fizică;

-operaţionalizarea – indiferent dacă scopul în sine al actului de comunicare este de a înţelege, de a influenţa, de a consolida sau de a transmite, procesul rămâne în general acelaşi.

Dacă se priveşte sistemul de comunicare ca un obiect de studiu, atunci procesele care ar trebui analizate sunt următoarele:

-percepţia, memoria şi redarea informaţiilor;

-natura cunoaşterii, obţinerea şi interpretarea informaţiilor;

-natura simbolurilor şi selectarea acestora;

-modul de ordonare şi stabilire a cadrului de relaţii;

-modul de transmitere a mesajului.

Categorizarea = este un proces de percepere, învăţare, memorizare şi redare a

unor informaţii.

Categorizarea are două componente: cea realizată prin simţuri (vedere, auz, atingere); şi cea constituită prin educaţie şi experienţă. În context, un rol însemnat îl deţine, abilitatea oamenilor, de a memora, a clasifica şi a utiliza în mod selectiv informaţiile.

Conceptualizarea = este procesul prin care un individ acordă un anumit sens

unor semnale.

Unii autori caracteizează conceptualizarea doar un proces de „construcţie socială a realităţii”.

Simbolizarea = reprezintă o selectare a celor mai adecvate cuvinte, dar şi a

unor comportamente, gesturi, cu alte cuvinte, tot ceea ce poate avea o implicaţie simbolică explicând sau sugerând gesturi.

Simbolurile sunt clasificate după conţinut: în obiectiv – generale şi subiectiv – personale; din punct de vedere al exprimării de formă şi de fond.

Organizarea = reprezintă procesul de ordonare şi aranjare a informaţiilor în

timp şi spaţiu., în raport cu fenomenele adiacente şi are în vedere o serie de aspecte circumscrise.

Ca exemple, se pot da următoarele: dorinţa de ase obţine, ca urmare a transmiterii mesajului, efecte imediate sau de perspectivă, gradul de implicare a factorilor emoţionali şi respectiv cognitivi; calitatea interlocutorilor; condiţiile generale în care este transmmis mesajul, etc.

Operţionalizarea = reprezintă transmiterea mesajului care se materializează

într-o manifestare fizică.