Cuprins
- Capitolul I
- Comunicarea in cadrul organizatiilor economice
- I.1 Relatiile publice instrument de comunicare
- I.2 Relatiile publice instrument specific strategiei promotionale organizatiei
- I.3 Elaborarea planurilor de relatii publice.
- I.3.1 Tipuri de planuri
- I.3.2 Etape in implementarea unui astfel de plan
- I.3.3 Importanta si instrumente de masurare ale planului.
- Capitolul II
- Prezentare Weatherford Romania
- II.1 Descrierea activitatii societatii
- II.2 Organizare si structura
- II.3 Analiza economico-financiara
- Capitolul III
- III.1 Analiza a strategiei de comunicare a organizatiei SAU analiza a strategiei de marketing cu accent pe activitatea de relatii publice
- III.2 Propunerea unui plan de comunicare si relatii publice
- III.3 Stabilirea unui buget pentru plan
- III.4 Evaluare si limitele implementarii planului
- Concluzii
- Bibliografie
Extras din proiect
Relatiile publice reprezinta o modalitate de comunicare intre o organizatie si "publicurile" sale. Activitatea de relatii publice, pe de o parte ii ajuta pe manageri sa cunoasca atitudinile publicului si sa poata lua decizii corecte, iar pe de alta parte ajuta publicul sa inteleaga specificul organizatiei si sa aiba incredere in aceasta
Relatiile publice implica efortul planificat si sustinut de a instaura si mentine un climat cu bune intentii si intelegere mutuala intre organizatie si segmentele sale de public. Relatiile publice reprezinta o combinatie de: a acorda atentie parerilor audientei; a tine cont de nevoile, sperantele si visele clientilor vizati; a-si indrepta activitatea catre satisfacerea acestor cerinte (acordand atentie tonului comunicarii); a masura impactul actiunilor de comunicare (din punctul de vedere al comportamentului); a evalua aceste aspecte printr-o proba de foc (de ex., in mediul privat vanzarile; in mediul public - votul si atitudinea cetateanului, numarul de plangeri, etc.); a examina rezultatul final in vederea conturarii viitoarelor activitati de relatii public
Tipuri de categorii de public (publicuri) in opinia autorului J.A. Hendrix (1995): mass-media (presa scrisa si audio-vizuala, specializata si generalista); angajatii (echipele de conducere, echipele nemanageriale de specialisti, persoane necalificate, reprezentanti sindicali, alti angajati); membri (reprezentanti ai organizatiilor ierarhic superioare, comitete, pensionari, consilieri, membri onorifici); comunitatea (organizatii comuniare, de la politie la biserica, de la cele de tineret la cele de afaceri incluzand si persoanele importante din aceste medii - educatori, lideri locali, oficialitati clericale, bancheri, lideri etnici); institutii guvernamentale (institutii si persoane cu atributii administrative,ministeriale, legislative); investitorii (detinatorii de actiuni, oamenii de afaceri cu interese legate de organizatie, serviciile de analiza si statistica); consumatorii (organizatiile si persoanele care beneficiaza de activitatea organizatiei)
Relatiile publice pot fi definite si ca proces, respectiv ca o serie de actiuni, transformari sau functii ce genereaza un rezultat. O abordare, in acest sens, se refera la prezentarea acestui proces ca un ciclu fara sfarsit in care 6 componente sunt unite intr-un lant: cercetarea si analiza; elaborarea politicii; programarea; comunicarea; feedback-ul; evaluarea si ajustarea programului
Procesul relatiilor publice poate fi de asemenea conceptualizat ca o suma de activitati ierarhizate pe 2 nivele. Nivelul 1: personalul specializat in relatii publice intelege problema pe baza utilizarii mai multor surse de informare; personalul specializat in relatii publice analizeaza aceste intrari si face recomandari conducerii; conducerea ia decizii privind politicile si actiunile de intreprins. Nivelul 2: personalul specializat in relatii publice duce la indeplinire un program de actiune; personalul specializat in relatii publice evalueaza eficienta acestei actiuni
Relatiile publice sunt un proces complex de relatii, concepute si derulate din perspectiva unor reguli bine structurate, care se regasesc in mecanismul psihologic de formare a increderii. In viziunea specialistilor din domeniu, procesul de relatii publice are urmatoarele caracteristici: este intentionat; urmareste o reactie de tip impact (emitatorul vizeaza si urmareste reactia receptorilor - tinta); se desfasoara pe baza unei strategii; are ca fundament realizarile organizatiei; are un dublu scop: castiga initiatorul (organizatia), dar si publicurile sale; este un atribut al conducerii organizatiei
Pe parcursul procesului de relatii publice se deruleaza mai multe activitati pe care teoreticienii le-au grupat in diverse formule: RACE (Reserch - cercetare; Action - actiune; Communication - comunicare; Evaluation - evaluare) - John Marston (1963); DPACE (Defining the problem - definirea problemei; Planning and Programming - planificare si programare; Taking action and communication - actiune si comunicare; Evaluating the program - evaluarea programului) - S.M. Cutlip, A.M. Center, G.M. Glenn (1994); ROPE (Reserch; Objectives - obiective; Programming - programare; Evaluation) - J. A. Hendrix (1995); RAISE (Reserch; Adaptation - adaptare; Implementation - implementare; Strategies - strategii; Evaluation - evaluare) - R. Kendall (1996); cinci etape obligatorii: definirea scopului (stabilirea obiectivelor); cercetarea in teren; elaborarea strategiilor si tacticilor de relatii publice; implementarea activitatilor specifice; evaluarea periodica si finala a programului - majoritatea specialistilor. In etapele trei si patru se identifica, programeaza si valorifica diverse tehnici si metode de relatii publice
Pentru ca relatiile publice sa fie eficiente se impune respectarea urmatoarelor principii: incadrarea strategiei de relatii publice in strategia de comunicare a organizatiei; definirea corecta a segmentelor de public vizate si identificarea caracteristicilor acestora; continuitatea activitatii de
Bibliografie
1.Arhip, C., Arhip, O., Relatiile publice si publicul, Iasi, Ed. Junimea, 2006;
2.Bernard, M., Societatea cucerita de comunicare, Iasi, Ed. Polirom, 2000;
3.Chelcea, S., Comunicarea nonverbala: gesturile si postura, Bucuresti, Ed. Comunicare.ro, 2005;
4.Clarke, Caywood (editor), The Handbook of Strategic Public Relations & Integrated Communications, McGraw-Hill, 1997;
5.Claude, Levi- Stauss, Antropologia structurala, Bucuresti, Ed. Politica, 1983;
6.Coman, C., Relatiile publice principii si strategii, Iasi, Ed. Polirom, 2006;
7.Dagenais, B., Campania de relatii publice, Iasi. Ed. Polirom, 2003;
8.Dagenais, B., Profesia de relationist, Iasi. Ed. Polirom, 2002;
9.Denis L. Wilcox, Philip H. Ault, Warren K., Public Relations: Strategies and Tactics (Relatiile publice: Strategii si tactici), 1989;
10.Dinu, M., Comunicarea. Repere fundamentale, Bucuresti, Ed. Algos, 2000;
11.Dinu, M., Comunicarea interpersonala, Bucuresti, 2005;
12.Doru, P., Introducere in teoria relatiilor publice, Cluj, Ed. Dacia, 2000;
13.Goffman, E., Viata cotidiana ca spectacol, Bucuresti, Ed. Comunicare.ro., 2004;
14.Guyot, J., L' Ecraine publicitaire, Ed. L' Hartman, Paris, 1992;
15.Jouve, M., Comunicare. Publicitate si relatii publice, Iasi, Ed. Polirom, 2005;
16.Kotler, Ph., Managementul marketingului, Bucuresti, Ed. Teora, 1997;
17.Larson, Ch., Persuasiunea. Receptare si responsabilitate, Iasi, Ed. Polirom, 2003;
18.Maslow, A. H., Motivation and Personality, New York, Harper and Brothers, 1954;
19.Mattelart, A., Mattelart, M., Istoria teoriilor comunicarii, Iasi, Ed. Polirom, 2001;
20.McQuail, D., Windhal, S.,Modele ale comunicarii, Bucuresti, Ed. Comunicare.ro, 2004;
21.Muchelli, A., Arta de a influenta, Iasi, Ed. Polirom, 2002;
22.Muchelli, A., Arta de a comunica, Iasi, Ed. Polirom, 2005;
23.Muchelli, A., Comunicare in institutii si organizatii, Iasi, Ed. Polirom, 2008;
24.Malvin L. De Fleur et S. Ball Roklack, Teorii ale comunicarii de masa, Iasi, Ed. Polirom, 1999;
25.Noelle-Neumann, E., Spirala tacerii, Buc. Ed. Comunicare.ro., 2004;
26.Newsom, D., Carrell, B., Redactarea materialelor de relatii publice, Iasi, Ed. Polirom, 2004;
27.Newsom, D. et alii, Totul despre relatiile publice, Iasi, Ed. Polirom, 2003;
28.Olins, Wally, Despre brand, Ed. Comunicare.ro, Bucuresti, 2006;
29.Prutianu, St., Manual de comunicare si negociere in afaceri. Comunicarea, vol. I, Iasi, Ed. Polirom, 2000;
30.Rogojinaru, A., Relatii publice. Principii si strategii, Bucuresti, Ed. Tritonic, 2005;
31.Rogojinaru, A., Teme de relatii publice, Bucuresti, Ed. Ars Docendi, 2003;
31. Scott M. Cutlip, Allen H. Center, Glen M. Broom - Effective Public Relation, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersay 07632;
32. Stancu, S., Relatii publice si comunicare, Bucuresti, Ed. Teora, 1999;
33.Stancu, Valentin; Stoica, Marcela; Stoica, Adrian , Relatiile publice, succes si credibilitate, Ed. Concept Publishing, Bucuresti, 1997;
34.Tellis, G. J. Advertising and Sales Promotion Strategy, Massechusetts: Addison-Wesley;
35. Tim O'Sullivan et alii, Concepte fundamentale din stiintele comunicarii si studiile culturale, Iasi, Ed. Polirom, 2001;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Comunicarea in cadrul organizatiilor economice.doc