Comunicarea în Situații de Criză

INTRODUCERE

Omul este prin esenta o fiinta bio-psiho-sociala.Aflat mereu în cautarea unor raspunsuri ,supus mereu îndoielilor, omul a încercat întotdeauna sa-si gaseasca menirea si drumul sau prin viata. Daca a fost usor sau greu fiecare poate sa dea un raspuns.Un lucru este însa cert: nu a fost singur.În drumul sau a intrat permanent în contact cu semeni de-ai sai iar modalitatea folosita a fost comunicarea interumana.

Pe scara evolutiva a omului aparitia limbajului a constituit un salt urias , acest fapt însemnând practic trcerea fiintei umane pe o treapta ierarhic superioara , aceea a omului ca fiinta sociala.Urmând acest drum ascendent omul a evoluat, ajungând astazi sa ne uimeasca prin tot ceea ce a realizat si înca mai realizeaza.Un lucru ne putem întreba însa.Cum ar fi decurs evolutia fiintei umane fara acest motor al progresului numit comunicare? Putem face diverse speculatii si nu este cazul .Oricum putem afirma cu destula certitudine ca evolutia ar fi fost mult mai lenta.

Prin comunicare oamenii au intrat în relatii unii cu altii si-au transmis , informatii, opinii, pareri au facut nu numai schimburi economice ci si schimburi de idei, trecând astfel de la banalele activitati ale rutinei cotidiene la activitati mai complexe desfasurate la nivelul grupurilor si mai apoi al organizatiilor si societatilor.

Convietuind împreuna, oamenii au descoperit însa un fapt ce îi punea uneori într-o situatie neplacuta si anume conflictul.La început conflictele între oameni se rezolvau primitiv întucât aveau la baza principiul cel mai puternic câstiga.Treptat pe masura socializarii fiintelor umane s-a trecut la principiul instituirii unor norme si reguli ce ghidau limitele comportamentului uman ce presupuneau implicit si modalitati de rezolvare a conflictelor aparute.

Pornind de la faptul ca nu putem fiinta în afara comunicarii si tinând cont ca situatiile de criza pot aparea în orice moment, am gasit de cuviinta sa ma opresc asupra acestui subiect provocator si în acelasi timp fascinant al comunicarii în situatii de criza.

Exista o diferenta esentiala între comunicarea în situatii de normalitate si comunicarea în situatii critice, de criza sau conflict. În situatii de criza si de conflict, informatia lipseste sau este saraca si nu este timp suficient pentru cercetare si culegere de date.Este greu de stabilit în aceste conditii ce optiune reprezinta o alegere buna sau gresita.Importanta pentru rezolvarea crizelor este o decizie rapida si comunicarea eficienta si eficace.

Iata de ce consider ca acest domeniu al comunicarii în situatii de criza reprezinta o provocare pentru specialistul în relatii publice.

CAPITOLUL I

I. TEORIA PROCESELOR DE COMUNICARE

1. Ce este comunicarea?

La aceasta întrebare au dorit sa ofere raspunsuri o multime de specialisti fiecare încercând definitii care sa acopere cât mai bine paleta larga de întelesuri a acestui cuvânt polisemantic.

Din punct de vedere istoric termenul a comunica este legat de cuvântul comun- el deriva din verbul latinesc comunicare cu sensul de :a avea în comun, a face ceva în comun, a împartasi ceva.

General vorbind prin comunicare se întelege procedeul prin care un sistem(sursa) influenteaza alt sistem(destinatar) , prin intermediul unor semnale care pot fi transmise prin canalul care le leaga.Aceasta este însa o definitie destul de abstracta ce nu se refera în mod special la comunicarea interumana.Nu numai fiintele umane comunica între ele ci si vietuitoarele.Acesta comunicare îmbraca tot forma unei relatii de tip emitator-mesaj-receptor însa nu la acest tip de comunicare vreau sa ma opresc.

Doresc sa ma refer la procedeele comunicarii prin care un spirit afecteaza alt spirit.Evident, acest tip de comunicare include un alt nivel , superior celui existent la nivelul vietuitoarelor.Este vorba despre comunicarea umana.

Comunicarea umana este o relatie semnificativa, al carei punct de plecare poate fi cosiderat a fi procesul de gândire ca salt al omului de la senzorial la logic, la concepte si abstractiuni.

Conform Dictionarului enciclopedic comunicare înseamna :Mod fundamental de interactiune psiho-sociala a persoanelor, realizata în limbaj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informatii, a obtinerii stabilitatii sau a unor modificari de comportament individual sau de grup.Se are aici în vedere aspectul specific uman al comunicarii.Comunicarea umana însa nu se rezuma doar la ceea ce ne gândim în prima instanta si anume limbajul(scris sau vorbit).Înseamna inclusiv muzica, baletul,teatrul, artele vizuale acestea fiind tot forme de exprimare a fiintei umane, de comunicare spirituala.Se pare însa ca tot mai putini înteleg acest lucru, ceea ce înseamna poate existenta unor bariere de comunicare.Dar sa revenim asupra evolutiei termenului de comunicare.