Comunicarea managerială informală

Cap.I. Comunicarea informala. Comunicarea informala versus comunicarea formala

Intr-o incercare de a defini comunicarea, observam ca aceasta poate capata accentele unor definitii lingvistice, psihologice si psihosociale, filozofice, matematice, pedagogice, etc. Jean Lohisse, referinduse la termenul de comunicare, afirma: “ Fiecare domeniu al cunosterii are definitia sau definitiile lui care accentueaza, dupa caz, schimbul, contactul, transferul, transportul, enegia, informatia…”

In DEX comunicarea este definita ca “actiunea de a comunica si rexultatul ei”.

Cercetatorii americani Frank E.X. Dance si Carl E. Larson, in urma cu aproape douazeci de ani, au adunat intr-o carte cele mai reprezentative definitii ale comunicarii, propuse de diferiţi autori: 126 de formulari. In ciuda numarului mare de definiţii, s-a evidentiat ca, in funcţie de domeniu, termenul este utilizat intr-o acceptiune particulara, specializata, deseori in divergenta cu sensul incetatenit in alte domenii.

Astfel de exemple sunt urmatoarele:

Eaward O. Wilson – biolog – „Comunicarea este o acţiune a unui organism sau unei celule care altereaza modelele probabile de comportament ale altui organism sau altei celule, intr-o maniera adaptativa pentru unul sau mai multi participanti”.

Carl I. Hovland, Irving I. Janis si Harold H. Kelley: „Comunicarea este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli (de obicei, verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi (auditoriul).”

Charles Morris: „punerea in comun, impartasirea, transmiterea unor proprietaţi unui numar de lucruri”; „orice mediu care serveste acestui proces de punere in comun e un mijloc de comunicare: aerul, drumul, telefonul, limbajul.”

Collin Cherry: „Comunicarea este ceea ce leaga organismele intre ele.”

Waren Weaver: comunicarea reprezinta „totalitatea proceselor prin care o minte poate sa o afecteze pe alta.”

Louis Forsdale: „Comunicarea e procesul prin care un sistem este stabilit, menţinut si modificat prin intermediul unor semnale comune (impartasite) care actioneaza potrivit unor reguli.”

Jose Aranguren: „Comunicarea este o transmitere de informaţie la care se asteapta raspuns.”

Definitiile prezentate sunt rezultatele evolutiei istorice a cercetarilor in domeniul stiintelor comunicarii. Ross ne prezinta si el un inventar interesant al definitiilor comunicarii:

George Gebner: „Comunicarea reprezinta interactiunea sociala prin sistemul de simboluri si mesaje”

Gerald R. Miller: „Comunicarea isi focalizeaza interesul central pe acele situatii comportamentale in care o sursa transmite un mesaj unui receptor, cu intentia manifesta de a-i influenta comportamentele ulterioare.”

A. Craig Baird si Franklin H. Knower: “Comunicarea este realizarea sociala in comportamentul simbolic. “

Klaus Krippendorf: “Comunicarea este procesul transmitrii structurii intre componentele unui sistem care poate fi identificat in timp si spatiu.”

Collin Cherry: “Comunicarea este o functie sociala…, o distributie a elementelor comportamentului sau un mod de viata alaturi de existenta unui set de reguli… Comunicarea nu este raspunsul insusi, dar este, intrun mod esential, un set de relationari bazate pe transmiterea unor stimuli (semne) si evocarea raspunsurilor.

C. David Mortensen: “Comunicarea se petrece in clipa in care persoanele atribuie semnificatie mesajelor referitoare la comportament”

Brent D. Ruben: “Comunicarea reprezinta un proces de viata esential, prin care animalele si oamenii genereaza sisteme, obtin, transforma si folosesc informatia pentru a-si duce la bun sfarsit activitatile sau viata”

Dincolo de toate definitiile stiintifice ale comunicarii, cu totii stim ca relatiile interpersonale si viata in grup ar fi de neimaginat in absenta comunicarii. Chiar diferitele forme de organizare sociala nu ar avea sens in absenta comunicarii. Comunicarea ofera posibilitati nelimitate in viata sociala, ea jucand un rol imens in existenta umana. Comunicarea este un element si un mijloc esential al vietii individuale si sociale, idee larg acceptatat atat de catre sociologi, antropologi cat si de psihologi. Comunicarea e considerata chiar un factor sociogentic, fara aceasta societatea umana neputand exista, deoarece organizarea sociala este imposibila fara comunicare.