Comunicarea organizatională. studiu asupra comunicării organizaționale în societatea Novacolor

Introducere

Motivaţia subiectului. Structura lucrării

Această lucrare îşi propune, prin procedee precum descrierea, caracterizarea şi analiza, realizarea unui studiu aspura comunicării organizaţionale.

Trăim într-o lume a organizaţiilor de diferite tipuri, într-o lume în care accentul se pune din ce în ce mai mult pe comunicare şi în care omul a învăţat că o organizaţie funcţionează cu atât mai bine cu cât comunicarea din cadrul său este mai eficientă.

Din acest motiv, am ales ca subiect pentru lucrarea de faţă comunicarea organizaţională. Deoarece cele mai des întâlnite tipuri de organizaţii sunt cele cu caracter comercial, îmi voi structura analiza exemplificând pe o societate comercială.

Prima parte a acestei lucrări trasează cadrul teoretic în care este ancorată comunicarea organizaţională prin definirea termenilor ce o compun şi o caracterizează. În acest scop, în primul capitol am definit termenii de comunicare şi organizaţie. Se explică mai apoi toate noţiunile ce vor fi folosite în partea practică, trasând şi explicând dimensiunile ce trebuie luate în calcul atunci când studiem cum se realizează comunicarea într-o organizaţie. Astfel, capitolul al doilea prezintă definţia şi principalele caracteristici ale comunicării organizaţionale, incluzând caracteristicile specifice legate de procesul de comunicare, barierele care apar în cadrul acestuia şi câteva sfaturi generale pentru îmbunătăţirea comunicării într-o organizaţie. Cel de-al treilea capitol este cel care facilitează înţelegerea analizei din partea practică a acestei lucrări. Astfel, am luat în considerare variabilele legate atât de structura organizaţiei şi de procesele de comunicare. Aceste elemente sunt folosite în partea practică a lucrării în analizarea comunicării din cadrul organizaţiei Novacolor.

În partea practică a acestei lucrări voi exemplifica pe societatea Novacolor, cum se realizează comunicarea în cadrul unei organizaţii de tip societate comercială. Capitolul patru este cel care analizează comunicarea la nivelul întregii societăţi Novacolor. Principalele puncte în această analiză sunt dacă există sau nu o comunicare eficientă în cadrul acestei organizaţii, respectiv dacă angajaţii duc la îndeplinire scopul organizaţiei..

De asemenea am încercat să dau soluţii pentru realizarea unei comunicări mai eficiente şi respectiv pentru a atinge scopul organizaţiei. Analiza este mai apoi restrânsă la un departament din cadrul organizaţiei în capitolul cinci. Pentru a caracteriza comunicarea în cadrul acestui departament am recurs la aplicarea unui chestionar angajaţilor din acest departament.

Această lucrare are ca scop crearea unei imagini cât mai aproape de realitate asupra comunicării în organizaţia Novacolor, demonstrând practic cum se realizează această comunicare şi ce îmbunătăţiri i se pot aduce, dacă este cazul, atât de către conducere cât şi de către angajaţi.

Capitolul 1. Definirea termenilor

Comunicarea organizaţională, într-o definire generală, se referă la procesele de comunicare din cadrul unui context organizaţional. Pentru a putea însă vorbi despre comunicarea organizaţională, pentru a-i putea determina caracteristicile şi pentru a o putea analiza cât mai corect, trebuie să definim şi să înţelegem mai întâi termenii de comunicare şi organizaţie.

1.1. Comunicarea

Comunicarea este în prezent unul dintre cele mai dezbătute concepte, începând de la comunicarea interpersonală şi până la cea de masă. Nu mai este o noutate faptul că trăim într-o societate în care accentul este pus din ce în ce mai mult pe comunicare, deoarece s-a înţeles în timp că o comunicare eficientă duce la rezultate mai bune.

Astfel, cercetătorii au manifestat pe bună dreptate, în ultimii zeci de ani, un interes ridicat faţă de cercetarea şi dezvoltarea comunicării de toate felurile. Paul Watzlawick susţine că “nu putem să nu comunicăm” , iar astfel comunicarea ne apare aproape ca o lege a firii, ca pe o necesitate instinctuală iniţial şi mai apoi dezvoltată.

În opinia lui Arthur Schopenhauer, comunicarea nu are întotdeauna finalitatea dorită din cauză că mesajul nu este întotdeauna perceput de receptor aşa cum doreşte emiţătorul sau uneori nu este perceput deloc. Aşadar, Schopenhauer scria “Vorbesc uneori cu oamenii aşa cum copilul vorbeşte cu păpuşa lui: el ştie că păpuşa nu înţelege; însă, printr-o plăcută autoiluzionare intenţionată, îşi procură bucuria comunicării.” Comunicarea apare astfel fără un transfer efectiv de informaţie şi fără existenţa unui feed back.