Comunicarea verbală

ARGUMENT

Comunicarea este calea spre înțelegere, armonie, eficiență sau dimpotrivă, poate fi sursa de conflicte atunci când procesul de comunicare autentică este alterat. Satisfacerea parțială sau nesatisfacerea trebuințelor umane poate genera conflicte, în evoluția cărora un rol decisiv îl are procesul de comunicare. Relațiile interpersonale sunt sursa dezvoltării psihosociale. Tranzacțiile interumane pot fi identificate prin intermediul unităților de comunicare. De asemenea, grupul de muncă din organizații, reprezintă cadrul în care se formează o parte din succesele în activitate.

Negocierea este o știință pe care majoritatea o practicăm, conștient sau nu, profesioniști sau doar amatori, în fiecare zi și care se bazează pe psihologie, filozofie, economie, matematică și alte științe. Capacitatea de a negocia în condiții de concurență poate determina succesul sau ratarea activității unui om sau colectiv. Mesajul lucrării de față este acela, că există o cultură a vorbirii și a relațiilor dintre oameni și că ea este, fără a stabili proporția, știință și artă. Negocierea eficientă are nevoie de competență, ca orice știință, de creativitate și imaginație, ca orice artă, de profesionalism și abordare creatoare.

Mai mult, ideea este că negocierea este un parteneriat cu celălalt în vederea unui avantaj reciproc și nu o situare pe poziții de forță. De asemenea - pentru că a comunica oral în afaceri, este mai greu decât în scris, corespondența comercială având niște reguli și modele relativ stricte, care trebuie doar să fie cunoscute și aplicate. Apoi, când comunicăm în scris avem posibilitatea să verificăm și să corectăm textul, lucru aproape imposibil în comunicarea orală. Comunicarea înseamnă schimb de informații, în primul rând, dar, într-un context mai larg, ea se constituie și într-o activitate de influențare și înțelegere reciprocă a interlocutorilor, care are loc în cadrul unui contact psihic, determinat de capacitatea noastră de a cunoaște și percepe particularități ale personalității și grupului. Cel mai prețios element în afaceri îl constituie clientul, iar cel mai valoros client este cel permanent. Calitatea comunicării este cea care poate aduce sau respinge clientul, care-l poate (sau nu) transforma în partener de durată.

O cultură verbală corespunzătoare este o componentă a prestigiului profesional al purtătorului ei, dar și al instituției pe care acesta o reprezintă. Ea stabilește tehnici de comunicare a căror eficiență a fost, deja verificată în timp. Aplicarea lor depinde de capacitatea de receptare a cititorului. Ele trebuie să primească, indiscutabil, atenția cuvenită la toate nivelele de funcționare ale unei instituții, firme, companii, întrucât, după cum arată cercetările recente desfășurate de American Management Association, 75% din timpul petrecut la serviciu este alocat diferitelor forme de comunicare.

Lucrarea urmărește familiarizarea cu termenii și tehnicile uzuale de comunicare verbală în afaceri, dar și prezentarea de metode de eficientizare a comunicării. De asemenea, lucrarea caută să furnizeze informații privind eficientizarea comunicării în afaceri, cum să interacționăm cu interlocutorul nostru folosind analiza tonului și a ritmului vorbirii, cum să elaborăm documentele uzuale folosite în afaceri, dar și cum să înțelegem și să folosim în avantajul nostru limbajul trupului, al spațiului, al vestimentației, timpului, tăcerii, culorilor și multe altele. În concluzie, temele care vor fi dezbătute sunt indispensabile oricui dorește să comunice eficitent, indiferent de mediul profesional în care se află.

În primul capitol am vorbit despre conceptul și formele de comunicare verbală, capitolul doi detailiază stilurile de comunicare utilizate în domeniu. În capitolul trei am abordat câteva principii pentru creșterea eficienței comunicării verbale, și unele noțiuni despre comunicarea nonverbal.

Sperând ca argumentul v-a incitat să lecturați această lucrare, nădăjduiesc că ea va contribui la succesul profesional real, pe care vi-l doresc tuturor!

CAP. I. COMUNICAREA VERBALĂ

I.1. Conceptul de comunicare

Toate activitățile organizate de oameni în prezent își au izvorul în comunicare. A vorbi, a scrie, a citi, a asculta, a privi - toate acestea înseamnă comunicare. Situații în care aceasta lipsește sunt greu de găsit. În ultima perioadă, evoluția societății a impus o activitate economică foarte dinamică și, uneori, imprevizibilă. În fiecare zi, pe glob se lansează sute de mii de afaceri, se încheie mii de contracte. În acest mediu, comunicarea este un mijloc de a stabili și a menține diverse tipuri de relații sociale.

Transmiterea informațiilor, ideilor și atitudinilor sau emoțiilor de la o persoană la alta sau de la un grup la altul, înseamnă comunicare și presupune existența unui emițător, a unui canal, a unui cod și a unui receptor. Un emițător trimite un mesaj către un receptor printr-un cod, folosind un canal scris, oral sau audiovizual.

Forma specifică de comunicare în mediu afacerilor este negocierea, proces în care se poartă tratative între două sau mai multe părți, în vederea încheierii unui acord sau a unei convenții. Fiecare parte își modifică pretențiile pentru rezolvarea unei probleme comune. Negocierea este o formă interactivă de comunicare interumană, prin care fiecare încearcă să obțină ce-și dorește de la ceilalți. Principiul pe baza căruia acționează orice negociator este: ”Dă-mi ceea ce vreau, și-ți voi da ceea ce vrei”. Negocierea reprezintă procesul prin care două sau mai multe părți, între care există interdependență, aleg să colaboreze în vederea soluționării divergențelor, pentru a ajunge la un acord reciproc avantajos. În esență, este o formă de compromis omniprezentă în lumea contemporană. Cea mai uzuală este negocierea afacerilor sau negocierea comercială, care se concretizează într-un contract sau în diverse acte.

Comunicarea verbală este folosită în viața de zi cu zi, dar și în relațiile interumane din cadrul unei organizații. Este o formă de comunicare specific umană, permițând și transmiterea unor mesaje complexe. Deși multă vreme s-a considerat că este forma dominantă de comunicare, analizele moderne încearcă să demonstreze că, ceea ce spunem contează mai puțin decât felul în care spunem.