Efectele migrației asupra copiilor din România

În contextul aderãrii la Uniunea Europeanã, ceea ce a însemnat printre altele si deschiderea granitelor si reglementarea raporturilor de muncã în ceea ce-i priveste pe cetãtenii români, România se confruntã cu migratia masivã a unui numãr din ce în ce mai mare de persoane cãtre tãrile cu o economie mai dezvoltatã unde sunt asigurate conditii mai bune si mai avantajoase de muncã.

Acest fenomen capãtã o amploare si mai mare în zonele mai „sãrace” ale tãrii, unde întregi comunitãti migreazã lãsând în urmã un numãr foarte mare de copii.

Desi este un subiect amplu mediatizat, situatia copiilor cu pãrinti plecati în strãinãtate la muncã a fost putin studiata. În acest moment nu se cunoaste nici numãrul acestora si nici consecintele negative sau pozitive generate de plecarea pãrintilor la muncã în strãinãtate. Existã unele date statistice oficiale (din pãcate insuficiente), precum si câteva studii ale unor organizatii non-guvernamentale; aceste studii sesizeazã unele dintre problemele apãrute si sunt un bun punct de start.

Sfîrşitul secolului XX a fost marcat de transformări globale în toate domeniile vieţii sociale (economică, politică, spirituală), care au avut un impact semnificativ asupra evoluţiei institutului familiei, a valorilor, a normelor şi a comportamentelor din această sferă. Familia, ca element natural şi fundamental al societăţii, a suferit în ultimele decenii schimbări esenţiale. În ultimii ani, în societate s-au acumulat o mulţime de probleme ce ţin de sănătatea fizică şi morală a familiei, de condiţiile social-economice şi ecologice dezastruoase în care ea funcţionează şi se dezvoltă. Schimbări economice ca ocupaţia forţei de muncă, politica în domeniile locuinţei, învăţămîntului, asistenţei medicale etc. au drept consecinţe înrăutăţirea calităţii vieţii familiei contemporane.

Preadolescenţii din familii temporar dezintegrate îşi apreciază mai înalt abilităţile manuale, uneori caracterul şi exteriorul, dar dau dovadă de o poziţie mai joasă în colectivul de semeni, încredere în sine mai redusă. Între ei, preadolescenţii din familii temporar dezintegrate se deosebesc după calitatea autoaprecierii.

Exista 3 categorii de preadolescenţi din familii dezintegrate: cu un părinte plecat, cu doi părinţi plecaţi, cu unicul pă­rinte plecat. În afară de aceste categorii, am inclus în studiu şi cîţiva copii fără părinţi, care cresc în familia rudelor sau a tutorilor, unul dintre soţi fiind, de asemenea, plecat la cîştig.Analizele efectuate pe cele 20 de cazuri luate in urmarire au dus la concluzia ca acesti copii se afla intr-o forma de abandon pentru care nu exista inca un raspuns legal sau institutional. S-a observat ca acestor copii li s-au incalcat urmatoarele drepturi :dreptul la alocatia de stat, dreptul la educatie, dreptul la asistenta sociala, dreptul de a avea o familie.