Emigrare

“Oricine are dreptul să se deplaseze liber şi să-şi stabilească reşedinţa pe teritoriul oricărui stat”

si

„Oricine are dreptul să părăsească o ţară, inclusiv cea de origine, şi să se întoarcă în ţara sa”.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului

1. Mişcarea migratoare a populaţiei

Într-o primă definire, prin mişcare migratorie se înţelege deplasarea populaţiei dintr-o localitate în alta, sau dintr-o ţară în alta, însoţită de schimbarea statutului rezidenţial.

După cum mişcarea populaţiei însoţită de schimbarea domiciliului stabil, se circumscrie graniţelor naţionale sau depăşeşte aceste graniţe, avem de-a face cu mişcarea migratorie internă şi mişcarea migratorie externă.

Orice persoană care înregistrează evenimentul „migraţie” apare într-o dublă poziţie: emigrant, pentru localitatea de unde pleacă şi imigrant, pentru localitatea unde îşi stabileşte noul domiciliu..

Migraţia populaţiei reprezintă un fenomen demografic complex, cu numeroase implicaţii sociale, economice şi politice, care trebuie cunoscut, analizat, măsurat şi fundamentat pentru a se putea propune măsuri şi politici de dezvoltarea economică a localităţiilor, a unităţiilor administrativ-teritoriale şi a ţărilor.

2. Dimensiunea socio-culturală a fenomenului migraţionist actual în România

2.1. Profilul migrantului

Din perspectiva migraţiei ca fenomen social este important de cunoscut şi evidenţiat profilul migrantului – al emigrantului din România precum şi al imigrantului în ţara noastră

În cadrul tendinţei naţionale dominante – emigraţia pentru muncă, categoria cea mai reprezentativă o constituie în prezent bărbaţii tineri (18-35 ani), cu nivel mediu de pregătire, lucrători calificaţi din marile oraşe şi din capitala ţarii.

Nu trebuie însă neglijat nici potenţialul de emigraţie al satelor şi trecerea de la abordările factoriale la cele structurale, tipologice, identificând tipuri de sate în funcţie de profilul cultural dominant şi experienţa de migraţie circulatorie internaţională.

Până în prezent profilul dominant al imigrantului – refugiat, solicitant de azil, imigrant pentru muncă, studii, afaceri - este dat de preponderenţa bărbaţilor. Totuşi, atunci când se ia în considerare totalitatea imigranţilor, structura pe sexe este destul de echilibrată. Aceasta se datorează într-o măsură însemnată migraţiei pentru afaceri: îndată ce afacerea devine stabilă, întreprinzătorii procedează la reunirea familiei, ceea ce adaugă un număr suplimentar de femei categoriei generale a imigranţilor.

2.2. Aspecte ale integrării în societatea ţării gazdă

În situaţia României, având în vedere numărul încă mic de imigranţi, refugiaţi şi posibilităţile financiare limitate, se constată că serviciile şi asistenţa privind integrarea nu sunt întru totul satisfăcătoare, în pofida eforturilor întreprinse în ultimii ani pentru alinierea la standardele internaţionale.

Prin intermediul Oficiului Naţional pentru Refugiaţi (ONR), statul român derulează programe de consiliere privind oportunităţile de locuri de muncă şi organizează cursuri de limba română şi cursuri de calificare profesională. În continuare se impune cu prioritate abordarea prospectivă a posibilităţilor de integrare pe piaţa muncii precum şi asigurarea accesului refugiaţilor la îndemnizaţii pentru securitatea socială, restricţionate în prezent din lipsa documentelor de identitate.