Etica în Afaceri

ETICA ÎN AFACERI

Etica, reprezintă un sistem de principii morale şi de metode pentru aplicarea acestora. Astfel, etica furnizează instrumentele pentru a elabora judecăţi morale. Ea cuprinde limbajul, concepţiile şi metodele care dau capacitatea individului de a efectua decizii morale.

Desigur, raţionamentele şi judecăţile etice mature nu sunt totdeauna uşor de făcut. Faptele reale ale situaţiei nu sunt totdeauna limpezi, în această situaţie, principiile sau criteriile etice ce trebuie folosite nu întrunesc totdeauna acordul sau consensul, nici măcar al specialiştilor. De aici etica pare, pentru cei mai mulţi oameni de

afaceri, să fie ceva subiectiv, amorf, rău definit şi, în consecinţă, nici folositor. Această lipsă de încredere în etică este, desigur, un fapt nefericit, deoarece fără un acord comun asupra principiilor etice, etica rămâne a fiecăruia pentru el însuşi şi încrederea, care este baza tuturor afacerilor, este subminată.

Astăzi, mulţi universitari (americani) consideră că etica a căzut inexplicabil din poziţia sa înaltă, exclusivă, din programele de învăţământ ale colegiilor şi universităţilor. Într-adevăr, astăzi numai o mică minoritate din absolvenţii colegiilor şi facultăţilor au urmat un curs de etică. Sunt chiar puţini care cunosc limbajul etic şi conceptele pe care le conţine acesta, precum utilitarism, justiţie, drepturi sau bun simţ.

Dar sunt câteva principii călăuzitoare de bun simţ care pot ajuta managerii în considerarea implicaţiilor etice ale deciziilor şi comportamentele manageriale:

1. Supunerea în faţa legii. O teză a responsabilităţii sociale şi a eticii manageriale e supunerea faţă de lege, de preferat atât în privinţa literei, cât şi a spiritului ei.

2. Să se spună adevărul. Spunerea adevărului e importantă în constituirea încrederii în interesaţii relevanţi.

3. Să se arate respect pentru oameni. Tratarea cu respect al oamenilor are adânci rădăcini în studiul eticii.

4. Utilizarea şi respectarea „Regulii de aur”. Tradusă în condiţiile lumii afacerilor, această regulă înseamnă tratarea indivizilor corect şi cinstit, aşa cum managerii ar dori să fie tratată afacerea dacă aceasta ar fi un individ.

5. Înainte de orice să nu păgubeşti pe cineva, să nu faci rău. Acest principiu – în realitate prima regulă a eticii medicale – este considerat de unii cercetători americani a fi linia de bază a oricărei considerări etice şi totodată una uşor de aplicat în afaceri.

6. Participarea activă fără paternalism. Acest principiu a ţintit la învăţarea privind nevoile interesaţilor relevanţi, mai mult decât deciderea a ceea ce este mai bine pentru ei.

7. Totdeauna să acţionezi când ai responsabilitate. Managerii au responsabilitatea de a iniţia o acţiune sau de a lua o decizie de câte ori au capacitatea sau resursele de a proceda aşa, sau oricând cei apropiaţi sunt în nevoie şi managerul este singurul care poate oferi ajutor.

Nu este suficient ca managerii numai să proclame necesitatea răspunderii sociale şi a eticii acţiunilor pentru organizaţiile lor. Binele sau efectele scontate nu vin din proclamare. Întreaga cultură organizaţională trebuie să sprijine răspunderea socială şi totodată trebuie să recompenseze şi să întărească acţiunile etice. Dacă managerii de vârf proclamă dezirabilitatea comportamentului etic şi apoi stabilesc obiective ce nu pot fi atinse fără întreprinderea unor activităţi ilicite, ei nu îşi vor atinge responsabilităţile lor etice. Ei trebuie să dezvolte mijloace de planificare, implementare şi control a răspunderii

sociale şi a comportamentului etic exact aşa cum stabilesc cotele de vânzări şi marja de profit.

Este important ca organizaţiile să aibă un proces bine stabilit pentru a evalua relevanţa deciziilor importante faţă de dimensiunile lor etice şi de responsabilitate socială.

În ultimă instanţă, întrebările, problemele responsabilităţii şi sensibilităţii sociale organizaţionale depind de standardele etice ale managerilor care desfăşoară şi conduc afacerile sau alte tipuri de

organizaţii.

NORMELE ETICII ŞI COMPETITIVITATEA

Expresiile „etica în business" şi „coduri de conduită în afaceri" se referă mai mult la corporaţiile multinaţionale, care sînt forţa motrice în practicile comerciale social responsabile. Dar în ultimii ani se vorbeşte tot mai frecvent despre elaborarea şi respectarea unor standarde etice şi de către întreprinderile mici şi mijlocii.

Companiile mari pot juca un rol important în îmbunătăţirea practicilor comerciale pe scară largă, stabilind un climat general al responsabilităţii în afaceri şi promovînd standarde şi acorduri internaţionale, însă întreprinderile mai mici pot juca un rol substanţial în dezvoltarea comunităţilor locale în care ele activează.

Companiile multinaţionale pot încerca să rămînă transparente şi responsabile, însă în cazul, în care furnizorii şi partenerii lor locali din ţările în tranziţie ignorează bunele practici în afaceri, aceste eforturi sînt, pur şi simplu, risipite.

În ultimul timp conducerea multor întreprinderi mici şi mijlocii a început să înţeleagă importanţa respectării şi implementării unor standarde etice pentru a supravieţui şi aşi fortifica poziţiile: ei sînt preocupaţi nu numai de afacerile din prezent, ci şi pentru planificarea şi perspectiva celor din viitor. Aici un rol important îl are codul etic şi de conduită în afaceri al companiei (cod de conduită). Businesmenii conştientizează că respectarea normelor de conduită etică poate conduce la majorarea veniturilor şi sporirea competitivităţii întreprinderii pe un termen lung.